FĂRĂ TITLU

Floare de ANGHINARE

                      FĂRĂ     TITLU
Trăim într-un ritm alert....Totul trebuie făcut pe fugă....altfel, esti privit ciudat.Nu te integrezi....!
Am multi prieteni care au rude in US,UK...si oriunde altundeva....care după ce s-au întors din
vizita pe care au făcut-o prin acele ţări,au ajuns la concluzia că aici la noi,totul este dat pe "re-
pede înainte".Aşa nu se mai poate!Unde alergăm fraţilor?Opriţi-vă!Ascultaţi-mă!Vă ofer gratis un sfat;Dacă doriţi să aveţi o viaţă liniştită,nu vă grăbiţi să le faceţi pe toate odată.Nu veţi reuşi decât să acumulaţi o imensă plictiseală,oboseală,stres şi viaţa se va scurge tot pe "repede înainte",
fără să înţelegeţi nimic din ea,decât...."gata...s-a dus"şi nu se mai întoarce....OPRIŢI-VĂ !
Faceţi-vă timp să vă bucuraţi de tot ce vă poate oferi viaţa,să fiţi fericiţi şi să faceţi fericiti pe cei de lângă voi,fraţi,părinţi,partenerul sau partenera de viaţă,copiii...
Nu aruncaţi"vorbe grele",pentru că ele vor fi cauzele bolilor de inimă,de fiere,de ficat,al tensiunilor arteriale,colon,rinichi......şi absolut tot ce aveţi în interior sau exterior....Credeţi că o vorbă rea pe care a-ţi adresat-o cuiva se va lipi de acesta?
Complet greşit!!!!Normal,îl va lovi,îl va afecta,îl va îmbolnăvi,dar.....se va multiplica,se va umfla,va deveni mai puternică şi va ricoşa înapoi spre cel care a scos-o din negurile sufletului,
împroşcându-l,îmbolnăvindu-l,afectându-l iremediabil........
Nu faceti rău nimănui,ca să vă fie vouă bine....Am cunoscut persoane care s-au judecat ani în şir, pentru că au  mutat gardul cu 10-20cm în terenul vecinului,păgubindu-l,enervându-l,şicanându-l,
până când toate supărările pe care le-a provocat ,s-au revărsat asupra lui,aducându-i necazuri din ce in ce mai mari.

Pe "Coana Miţa" nu o afectează nimic !

Faceţi-vă timp să admiraţi natura,să aduceţi bucurii celor din jur,să zâmbiţi cât mai des...
Faceţi-vă timp să citiţi versuri,să ascultaţi muzică,sa plantaţi pomi,flori şi apoi să vă bucuraţi de 
frumuseţea lor.

Au inceput sa se coaca visinile!

Faceţi-vă timp să fiţi mai buni!

A inflorit "Floarea BALON"

Faceţi-vă timp să fiţi fericiţi!
Dacă nu sunteţi fericiti,aveţi o viaţă amară! Îndulciţi-o...cu fericire !





Realizat şi postat de Sîrbu Elena,profesoară de matematică,pensionară din Constanţa,ROMÂNIA.

 Copyright - Toate drepturile rezervate

Copyright - All Rights Reserved.

~~~~~~~~~~45 ANI ~~~~~~~~~

Eu,acum 45 ani ,absolventa a Liceului de matematica fizica "MIRCEA cel BATRAN"din CONSTANTA

~~~~~~~~~~~~~45 ANI ~~~~~~~~~~~~~~

Adăugaţi o legendă

Adăugaţi o legendă

Adăugaţi o legendă

Însoţiţi de parfumul florilor de tei şi a crinilor albi imaculaţi,foştii colegi de liceu,promoţia 1967,au sosit rând pe rând,ocupând locurile în
bănci,reîntorcîndu-se în timp,redevenind copii....
Chipurile lor luminate de bucuria revederii,le
estompa ridurile,iar glasurile şi râsul cristalin ne
evocau amintiri de demult,din timpul pauzelor dintre orele de curs,al expediţiilor montane,al 
"ceaiurilor"organizate ,unde se dansa toată 
noaptea,al spectacolelor de teatru sau la concer-
tele simfonice la care ne însoţea domnul profesor 
de muzică,Noveanu(care a fost diriginte la clasa
noastră...a XI-a B)
În aceste momente ,au fost date uitării,diabetele,
osteoporozele,crizele  cardiace,colicele renale,
protezele dentare.....au dispărut ca un fum....
Parcă toţi erau dornici să începem viaţa de la în-
ceput...cu examene,cu lucrări de diplomă,cu realizări de prestigiu în domeniile pe care le-au studiat la universităţile din ţară.....Acum,majori-
tatea suntem pensionari....foşti ingineri,doctori,
profesori,economişti,avocaţi.....cu copii bine instruiţi profesional,cu nepoţi de care sunt mândri.................................................................

Nimeni nu s-a plâns de ceva......... Durerile mocnite erau uitate.
.....Bucuria revederii era prea mare şi frumoasă,încât chipurile 
senine  ale colegilor păreau tinere şi lipsite de griji......Se reîntorseseră în timp,se aşezaseră în bănci redevenind elevii 
de altă dată...............................................................................

Cu deosebită simpatie am fost întâmpinaţi de 
doamna profesoară de biologie,Bodeanu(are mai
mult de 7o ani),domnul profesor de latină,Laza-
rovicz(peste 90 ani),care ne-a recitat versuri îndrăgite de noi, din Eminescu,reamintindu-ne citatele în latină pe care trebuia să le învăţăm...
Cu o voce uimitoare,doamna Bodeanu,ne-a cântat Imnul liceului:
................*.............
Viaţa mea e trecătoare
Dar a ta e veşnicia
Vei străluci iubit liceu,
Atât,cât ...fi-va ROMÂNIA 
                  **                 
Si-acum,în clipa despărţirii
Cu glas mai stins,dar cu mult drag
Înalţ acelaşi imn solemn
Pe-al şcolii sfânt şi nobil prag
..............................................

Liceul,fondat in 1896,având ca patron spiritual pe Sfântul Andrei,fratele Apostolului Petru.

Doamna Bodeanu,doamna Enache,secretara liceului
si noul director.

....domnul profesor de istorie Bitoleanu
...si colega noastră Mioara

Eu,absolventă a Facultăţii de matematică,în anul 1971

Trecerea timpului este ireversibilă,lăsând urme

adânci ale muncii,stresului,bolilor,necazurilor...
şi a altor suferinţe.....






           Realizat si postat de SÎRBU ELENA,profesoară de matematică,pensionară din CONSTANTA ,ROUMANIA.

 Copyright - Toate drepturile rezervate

Copyright - All Rights Reserved.

NIMFA (Partea a II-a)

** NIMFA  (II)  VIS**
Soarele se ridica tot mai sus scăldând cu razele sale arborii şi florile, aurind apele cu mii de ste-
luţe care te îmbiau să te scufunzi în cristalinul lor răcoros.Printre copacii înfloriţi,treceau,parcă  
 plutind ,una câte una,rusalcele cu părul lung,
 împletit cu crini,răspândind în jur un parfum nemaintâlnit,care ar fi scos din minţi orice muritor de rând.
Se apropiară încet,să nu tulbure somnul Hama-
driadei,pe chipul căreia puteai citi tristeţea ce nu o părăsise nici în vis.
Ingrijorate,se aşezară în cerc pe iarba mătăsoasă,
cuprinzând în centrul lui, nimfa cea adormită...
Printre frunzişul des,se zărea penajul măiastrelor
care încetaseră să mai cânte la vederea acestor 
tinere frumoase ,seducătoare îndrăgite şi respec-tate de toată suflarea pământeană şi nepămân-
teană.............
Se auzi mai întâi un murmur slab,apoi din ce în ce mai puternic,cântecul rusalcelor,plin de dor,
jale şi restrişte,răsună în toată pădurea,ecoul răs-
pândind tristeţea,lovindu-se de stânci şi întorcân-du-se la nimfe,care se ridicară ,prinzându-se de 
mâini începând să se rotească mai întâi lent,apoi
din ce în ce mai iute,stârnind fuioare de vânt ce 
antrenau în valul lor,fire de iarbă şi flori....

va urma....................

Realizat şi postat de SIRBU ELENA(alias Liana Elianas),profesoară pensionară din Constanţa,ROMÂNIA

 Copyright - Toate drepturile rezervate

Copyright - All Rights Reserved.

PERMISIA Partea a VIII-a(VISUL ŞTEFANEI)

~~~~~~~VISUL   STEFANEI~~~~~~

   La îndemnul repetat al lui Costea,toţi se aşezară la mese şi începură să 

mănînce din bucatele frumos aşezate pe platouri,din care se ridicau aburi cu mirosuri îmbietoare de şuncă,
cârnaţi,

friptură la grătar,plăcinte abia scoase din cuptor...prăjituri ce răspândeau parfum de vanilie ,nucă şi cacao...

(Sunt mândră că în vacanţele şcolare,

am stat la bunica de la care am învăţat

să prepar diferite feluri de mâncare,

foarte gustoase,cu reţete ....din moşi-

strămoşi....!)

Deşi mâncarea arăta apetisant,nimeni

nu îndrăznea să mănînce.....toţi erau îngânduraţi şi îngrijoraţi de situaţia creată de cei cinci fraţi.

Paharele de cristal ,aburite de vinurile  vechi, Chardonnay sec auriu,cu aromă  florală  şi Cabernetul  Sauvignon rubiniu  ,cu buchetul cu nuanţe de ce-
dru şi aroma sa distinctă de stafidă neagră şi lemn dulce...rămaseră pline pe tipsiile argintii,cu mânere aurite....

Se ridicară rând pe rând.....tinerii retrăgându-se în camerele lor.Sanda

împreună cu surorile ei,au făcut repe-

de ordine,aşezând  la rece ,pe rafturile cămării, oalele şi castroanele cu mân-

care.

Afară,se stârnise  cu tărie viscolul.....

parcă supărat şi el pentru urâta trebu-

şoară pe care o săvârşiseră băieţii lui

Costea.

În acest timp,Ştefana se aşezase la o fereastră,privind tristă,valurile de ză-

padă care se învălătuceau cu încrânce-

nare încolăcindu-se în jurul pomilor.

     Sanda o invită să meargă la culcare,

în camera cea mai mare şi cea mai călduroasă,pe care o pregătise alimen-

tând soba albă cu bucăţi mari de lem-

ne.

     Cu ochii în lacrimi,Ştefana se aşeză pe pervazul lat al ferestrei,căptuşit cu lemn de mahon.Obosită şi vlăguită de

evenimentele în care fusese, fără să vrea , eroina principală,aţipi cu tâm-

pla lipită de geamul rece.....şi visă un 

tânăr îmbrăcat în haine militare,care

alerga spre ea cu un imens buchet de flori....Speriată se trezi ,nereuşind să mai adoarmă.....cu toate încercările 

Sandei care rămase lângă ea toată noaptea,povestindu-i întâmplări hazlii

  din copilăria celor zece fraţi ai ei.

Dar,tărăşenia în care intraseră cu voia lor,era prea gogonată de această dată.....Peripeţia ajunsese deja la urechile celor din sat,aşa că,o dată cu lumina zilei,au început să apară la poartă,prieteni,rude....sau megieşi,

cu diferite pretexte... "cu treburi",gân-

dind că în acest mod pot afla ce s-a întâmplat cu adevărat....Printre ei ,

o mătuşa de-a Ştefanei,ce locuia în apropiere,a intrat în curte,jeluindu-se

cât o ţinea gura şi compătimind-o pe

biata fată că va rămâne nemăritată ,

dacă nu va accepta cererea în căsăto-

rie a lui Stan.

Costea o potoli repede,precizând că 

Ştefana va hotărî singură ce are de fă-

cut.

Când Ştefana intră în sala unde se ser-
vea masa de dimineaţă,văzu aşezate pe  umeraş,hainele unui militar şi îşi aduse aminte de VIS.Întrebă ale cui sunt şi îl rugă pe Stan să se îmbrace cu ele.....şi atunci când el îşi făcu apariţia îmbrăcat în hainele cazone,avu o revelaţie....Tânărul din vis era chiar Stan,care ,acum se îndrepta  spre ea ţi-

nând în braţe un imens buchet de flori

........pe care i l-a oferit cerându-şi iertare pentru gestul nesăbuit ....

Raniţa o pregătise cu o zi înainte,îşi luă rămas bun de la toţi şi plecă spre front împreună cu mulţi alţi tineri din sat.....A luptat în cel de-al Doilea Război Mondial,până când ,a ajuns în Munţii Tatra.Într-o confruntare cumplită ,a fost grav rănit şi internat într-un spital de campanie,care l-a adus în ţară....unde îl aştepta Ştefana.

......Şi au făcut o nuntă....mică ..... Au  

avut 3 copii ,pentru care au muncit mult până  când aceştia au absolvit 

cursurile Universităţilor la care s-au înscris.

...................Happy end................

Realizat şi postat de Sîrbu  Elena(alias Liana Elianas),profesoară de matematică,pensionară din Constanţa,

ROMÂNIA.

 Copyright - Toate drepturile rezervate

Copyright - All Rights Reserved.