https://elianasliana.blogspot.com(Gradinile Lianei-Elena SÎRBU ELENA): REPETABILUL VIS (4)

Drum forestier intr-o zona de basm

REPETABILUL VIS (4)
De când am ieşit la pensie, am
ajuns la concluzia că am"urcat
versantul muntelui,am ajuns în vârf"şi încep să cobor,mai repede,sau mai lent,după cum sunt cărările soartei!
Mă uit în urmă şi constat că
am dus un permanent"război"cu toate vicisitudinile vieţii.Muncă
grea....Mulţi vor spune:munca într-o şcoală nu e grea...pentru că
zilnic,stai acolo 2-3-4-5 sau 6 ore,conform orarului stabilit.
Sigur, cadrele didactice pot da amănunte despre stresul zilnic:
-corectări de teste şi lucrări,care îţi ocupă cel puţin 2-3 ore pe zi;
-alegerea materialului necesar pentru pregătirea şi desfăşurarea
fiecărei lecţii,la fiecare clasă...cel puţin ,o oră...
-stabilirea unui plan de abordare a activităţii la clasă,astfel încât
ceea ce predai,să fie bine înţeles de toţi elevii....2-3ore
-să stabileşti o coeziune între profesor şi elevi,astfel încât ora să
devină agreabilă ,antrenantă,pentru a evita plictiseala ,care atrage lipsa de interes pentru materia predată.
-să creezi în timpul lecţiei,momente de destindere care determină
copiii să înveţe fără stres;să descopere singuri metode şi reguli care te fac să exclami:"NU EXISTĂ ELEVI PROŞTI",ci mai
sunt unii care nu au fost educaţi de către părinţi sau profesori
cum să înveţe şi nici nu au fost ajutaţi să găsească o motivaţie pentru a învăţa !

Se mai fac multe greşeli de ambele părţi implicate în educarea şi formarea copiilor.Părinţii cred că, dacă-i hrănesc şi-i îmbracă cu ce e necesar,au făcut destul,şi-i duc in pragul şcolii iar aceasta

trebuie să rezolve tot,inclusiv"cei 7 ani de acasă",pe care nu au
nu au avut timp ,interes sau pricepere să-i atribuie propriului lor copil.
Sunt părinţi care nu au intervenit cu nimic la formarea unui"cult
pentru muncă,pentru învăţătură,pentru respectarea şi aprecierea
rezultatelor bune,oricât de mici ar fi,obţinute în orice domeniu:
joacă,concursuri,învăţătură,lecturi,comportament decent.
Uneori,la vârste începând cu 2-3 ani,copiii se transformă în asupritori ai părinţilor,cerându-le orice,crezând că li se cuvine
orice,pentru că li s-a oferit orice au dorit, fără să li se formeze un
sentiment de respect şi preţuire pentru valorile spirituale şi materiale.Aceşti copii vor teroriza şi familia şi şcoala,consider-
rând că banii părinţilor vor rezolva totul....inclusiv ,şi mai ales,
notele pe care le vor cât mai mari,într-o minte neformată decât
pentru a cheltui şi nu a produce....
Sunt mulţi învăţători şi profesori inimoşi,care printr-o muncă de "Sisif",au reuşit să formeze moral,intelectual şi fizic aceşti copii,să scoată la lumină,precum un giuvaergiu priceput,
"diamantele "ce se ascundeau în sufletele lor.
Nu am amintit până acum despre munca pe care o facem pentru propria familie.Această muncă nu se termină niciodată.

Atunci când crezi că ai terminat,o iei de la capăt.Pentru a reuşi

să"împaci şi capra şi varza"-cum spune o veche zicală românească,renunţi la propria persoană,pe care o situezi ultima pe lista de aşteptare.Prima dată am inceput să limitez timpul dedicat odihnei....Noaptea,după ce membrii familiei adormeau,eu

corectam lucrări de control,teste,teze...timp de 2-3 ore,până mi se închideau ochii,sau făceam ordine în rafturi,în dulapuri,curăţam baia,bucătăria....toate într-o linişte deplină, ca să nu deranjez vecinii din blocul unde locuiesc.

Să nu credeţi că sunt un caz singular..Majoritatea cadrelor didactice dedicate acestei meserii, fac cu pricepere şi măiestrie această muncă ,atât de respectată altă dată şi, atât de hulită acum, după ce s-a pus o anatemă grea şi urâtă asupra celor care

îşi dedică sufletul în formarea intelectului copiilor.

Credeţi că e uşor????Aşa cum "apreciază"unii neaveniţi?

De regulă,cei care nu sunt în stare să-şi educe copiii,sunt cei mai vehemenţi critici,până când ,la insistenţele unui profesor,partici-

pă la o oră de clasă.Trebuie să ai nervi de oţel,să poţi domina 20-30 de elevi dintr-o clasă,să-i determini să fie atenţi şi cooperanţi!

S-a întrebat oare cineva"dintre cei care au dat cu parul "în cadrele didactice,în ce stare psihică şi fizică iese de la o oră de curs ,cel care s-a străduit să ofere copiilor" ştiinţa sa de carte"??

Vă spun eu...EPUIZAT,emoţional şi stresat fizic,dar FERICIT că

a reuşit să transmită de la suflet la suflet,"LUMINA CĂRŢII" !!!!!!!!!!