DESTINE RISIPITE ( 2)
Sfârşit de august....Zilele călduroase încă,treceau repede iar termenul la care cei doi bătrâni trebuiau să încaseze banii pe care-i depuseseră cu conştinciozitate
timp de doi ani,se apropia.Dobânzile mari pe care nu le ridicaseră niciodată,se adăugaseră în acel cont şi ei făceau deseori vizite la magazinele de mobilă,pentru a
alege,la momentul oportun,ceva modern,confortabil care să le încânte bătrâneţile.Iată-i pe bătrânii pensio-
nari,însoţiţi de copii şi nepoţi,urcând veseli,treptele clădirii unde-şi avea sediul firma ce organizase,cu acte în regulă,cu toate asigurările la zi,activitatea fructuoa-
să,cu filiere(aşa îşi făceau reclamă)în marile capitale ale lumii.Pe măsură ce înaintau pe culoarul întunecat pe care nu se auzea nici un foşnet(şi care de fiecare dată când veniseră,era plin de lumini strălucitoare şi de oameni aşteptând cu nerăbdare la uşa dincolo de care sperau să găsească ElDorado mult visat şi dorit de cei mai mulţi)paşii lor deveneau tot mai şovăielnici,
inimile lor începură să se zbată dezordonat.aducându-i
parcă în pragul nebuniei.Sumbra bănuială ,care încolţi-
se la vederea holului întunecat,se transformă în certi-
dine,când se pomeniră împingând în neştire,lovind cu
pumnii şi picioarele în uşa masivă din metal,dincolo de
care nu era ...nimeni! Certitudinea că au fost prinşi în
plasa unei"inginerii financiare de excrocherie,în stil pi-
ramidal"îşi făcu loc imediat în minţile tuturor celor prezenţi.Ca la o comandă,au început să plângă în ho-
hote isterice,fiind conştienţi că toate planurile lor privind achitarea ultimei rate la garsoniera se năruiseră,şi achitarea ratelor la împrumuturile,pe care le făcuseră la bănci,copiii lor,garantând cu apartamen-
tul fiului mai mic,era imposibil de realizat...................
A doua zi.necazurile s-au amplificat,deoarece nefiind în stare,să plătească ultima rată,au rămas fără locuin-
ţe,atât cei bătrâni,cât şi familia lui Ilie,cel mai mic dintre băieţi,acesta,găsind o rezolvare,mutându-se cu soţia şi cei doi copii,în apartamentul cu două camere,
unde locuiau socrii săi,care nu s-au îndurat ca cei doi nepoţei mititei să rămână pe drumuri.Au făcut consiliu de familie şi au hotărât ca părinţii lor să locuiască în
casa lui Ion,fiul cel mare,care era mai înstărit,dar se
prinsese şi el în"jocul nesăbuit de-a îmbogăţirea rapi-
dă",în care îl atrăsese Ilie.Cu bruma de bani ce au adu-
nat din vânzarea maşinilor,au cumpărat un loc de casă,undeva destul de departe de o localitate rurală ce
se înşira de-a lungul unei şosele naţionale.Ilie,fiind meseriaş priceput,a lucrat zi şi noapte pentru a aduna banii necesari construcţiei casei,pe terenul cumpărat.
Cu chiu,cu vai,au reuşit să ridice casa la roşu,aşa cum este şi în ziua de azi...Nu au reuşit să o termine,iar în
toată această perioadă,cei doi bătrâni,nemaiavând de-
cât o bocceluţă cu câteva haine,s-au mutat de colo ,colo pe la prieteni sau rude milostive,întrucât,fiica lui
Ion,pe care o crescuseră cu drag,o îngrijiseră până
absolvise gimnaziul,a considerat că se împiedică de ei prin casă,la baie sau la bucătărie şi o deranjează pre-
zenţa lor,atunci când îi vin prietenii în vizită...............
Acum,după ce au stat câte o zi-două,sau o săptămână,
pe la toţi cei care s-au milostivit de ei.....nu mai au un-
de să se ducă.....Îi mai găseşti uneori,în gară,strânşi
unul în altul sau,cu lacrimi în ochi,abia târându-şi pi-
cioarele.către o bancă în parc......Dacă îi întâlniţi,spu-
neţi-le o vorbă bună,sau,îndrumaţi-i cum să ajungă la
un centru de ocrotire al bătrânilor.....
Realizat si postat de SÎRBU ELENA,profesoară de matematică,pensionară din CONSTANŢA ,ROUMANIA
nari,însoţiţi de copii şi nepoţi,urcând veseli,treptele clădirii unde-şi avea sediul firma ce organizase,cu acte în regulă,cu toate asigurările la zi,activitatea fructuoa-
să,cu filiere(aşa îşi făceau reclamă)în marile capitale ale lumii.Pe măsură ce înaintau pe culoarul întunecat pe care nu se auzea nici un foşnet(şi care de fiecare dată când veniseră,era plin de lumini strălucitoare şi de oameni aşteptând cu nerăbdare la uşa dincolo de care sperau să găsească ElDorado mult visat şi dorit de cei mai mulţi)paşii lor deveneau tot mai şovăielnici,
inimile lor începură să se zbată dezordonat.aducându-i
parcă în pragul nebuniei.Sumbra bănuială ,care încolţi-
se la vederea holului întunecat,se transformă în certi-
dine,când se pomeniră împingând în neştire,lovind cu
pumnii şi picioarele în uşa masivă din metal,dincolo de
care nu era ...nimeni! Certitudinea că au fost prinşi în
plasa unei"inginerii financiare de excrocherie,în stil pi-
ramidal"îşi făcu loc imediat în minţile tuturor celor prezenţi.Ca la o comandă,au început să plângă în ho-
hote isterice,fiind conştienţi că toate planurile lor privind achitarea ultimei rate la garsoniera se năruiseră,şi achitarea ratelor la împrumuturile,pe care le făcuseră la bănci,copiii lor,garantând cu apartamen-
tul fiului mai mic,era imposibil de realizat...................
A doua zi.necazurile s-au amplificat,deoarece nefiind în stare,să plătească ultima rată,au rămas fără locuin-
ţe,atât cei bătrâni,cât şi familia lui Ilie,cel mai mic dintre băieţi,acesta,găsind o rezolvare,mutându-se cu soţia şi cei doi copii,în apartamentul cu două camere,
unde locuiau socrii săi,care nu s-au îndurat ca cei doi nepoţei mititei să rămână pe drumuri.Au făcut consiliu de familie şi au hotărât ca părinţii lor să locuiască în
casa lui Ion,fiul cel mare,care era mai înstărit,dar se
prinsese şi el în"jocul nesăbuit de-a îmbogăţirea rapi-
dă",în care îl atrăsese Ilie.Cu bruma de bani ce au adu-
nat din vânzarea maşinilor,au cumpărat un loc de casă,undeva destul de departe de o localitate rurală ce
se înşira de-a lungul unei şosele naţionale.Ilie,fiind meseriaş priceput,a lucrat zi şi noapte pentru a aduna banii necesari construcţiei casei,pe terenul cumpărat.
Cu chiu,cu vai,au reuşit să ridice casa la roşu,aşa cum este şi în ziua de azi...Nu au reuşit să o termine,iar în
toată această perioadă,cei doi bătrâni,nemaiavând de-
cât o bocceluţă cu câteva haine,s-au mutat de colo ,colo pe la prieteni sau rude milostive,întrucât,fiica lui
Ion,pe care o crescuseră cu drag,o îngrijiseră până
absolvise gimnaziul,a considerat că se împiedică de ei prin casă,la baie sau la bucătărie şi o deranjează pre-
zenţa lor,atunci când îi vin prietenii în vizită...............
Acum,după ce au stat câte o zi-două,sau o săptămână,
pe la toţi cei care s-au milostivit de ei.....nu mai au un-
de să se ducă.....Îi mai găseşti uneori,în gară,strânşi
unul în altul sau,cu lacrimi în ochi,abia târându-şi pi-
cioarele.către o bancă în parc......Dacă îi întâlniţi,spu-
neţi-le o vorbă bună,sau,îndrumaţi-i cum să ajungă la
un centru de ocrotire al bătrânilor.....
Realizat si postat de SÎRBU ELENA,profesoară de matematică,pensionară din CONSTANŢA ,ROUMANIA
Realizat şi postat de SÎRBU ELENA(alias ,Liana Elianas),
profesoară de matematică pensionară,din oraşul
Constanţa,Roumania.
profesoară de matematică pensionară,din oraşul
Constanţa,Roumania.
Copyright - All Rights Reserved.
Copyright - Toate drepturile rezervate
