ULTIMUL VIS

.............ULTIMUL    VIS   REPETABIL............
Cu acest prilej,voi povesti un vis ce m-a marcat o lungă perioadă de timp,deoarece îmi revenea în minte ori de câte ori îmi făceam
treburile casnice....Şi asta se întâmpla,pentru că în acele momen-
te,mintea se relaxa,nu trebuia să mai facă planuri pentru diverse-
le proiecte sau programe la care lucram.Totul a început la 2-3ani după ce m-am căsătorit.Imediat ce adormeam începea calvarul....
Un zgomot asurzitor,mă determina să privesc pe fereastră.............
Pe acea vreme,în faţa blocului nostru nu se mai afla nici o cons-
trucţie şi de aceea aveam o privelişte minunată.De la etajul IX,
admiram Marea Neagră,vapoarele ce se aflau pe linia orizontu-
lui,Lacul Siutghiol(denumire care în limba turcă,înseamnă,lacul
laptelui)unde se află ,lângă orăşelul Ovidiu,vestita insulă alcătui-
tă din depuneri aluvionare din timpul cretacicului........................
În visul meu,apa mării se umflase,ca după o explozie a unei bom-
be atomice,prăbuşindu-se peste frumoasa plajă din staţiunea de
vară Mamaia,acoperind hotelurile,măturând totul în cale,înain-
tând cu repeziciune,până la orizont şi dincolo de el,ridicându-se

ameninţător,până aproape de geamurile noastre...Dacă întin-
deam puţin mâna,ajungeam la apa tulbure care parcă fierbea din loc în loc,formându-se bulboane în care erau atrase toate obiectele ce pluteau,ridicate de valuri....În visul meu,aveam deja un copil şi căutam cu disperare o soluţie de salvare a acestuia.
Cu o forţă de care credeam că nu sunt în stare,am scos din bala- 
male două uşi,pe care le-am legat,formând o plută cu care copi-
lul,ar fi reuşit să se salveze...Apa neagră se ridica încet...mai erau câţiva centimetri şi......

m-am trezit transpirată,înfrigurată,cu spaima în suflet,nevenindu-mi să cred că toate acele urgii au fost doar în vis.M-am uitat pe fereastră....In apropiere, licăreau  liniştite luminile din cartierul 
Palazul Mare şi cele din depărtare ale oraşului Ovidiu...M-am
străduit să-mi alung din gând vedeniile ce rămăseseră să mă chi-
nuie şi m-am lungit pe pat,adormind instantaneu....dar,trezindu-mă în alt vis.....Reuşisem să trec de apa ameninţătoare a mării şi
mergeam cu maşina pe şoseaua spre Hârşova...Apa prin care tre-
ceam avea între 30-50 cm înălţime....Am ajuns în locurile mai înalte ale podişului dobrogean...rămăşiţe ale munţilor Hercinici
(cu origini în Devonian-Permian)sau cu orogeneza Caledoniană
(Cambrian-Silurian)...Aici sunt cele mai vechi structuri geologice 
din România...şisturile verzi proterozoice,având o vechime de peste 600 000 000 ani...În subsolul din sudul Dobrogei,sunt stra-
turi sedimentare cu o vechime de 1,6 miliarde de ani.Mi-am adus
aminte de primii ani de învăţământ,când am predat matematica,
timp de 4 ani,la Şcoala cu clasele I-VIII din satul Stupina.În tim-
pul liber,împreună cu elevii din clasa la care eram diriginte,co-
lindam locurile din afara satului.Locurile erau pietroase,lipsite de vegetaţie..Nu creştea nici măcar un fir de iarbă...Ici colo,câte
un mărăcine purtat de vântul care acolo şuiera ciudat,parcă în-
cercând să ne gonească pentru că am tulburat liniştea ancestrală a platoului dobrogean....De câte ori plecam în excursie cu elevii
se anunţa o zi frumoasă,fără nori,fără vânt....dar,imediat ce copiii
luau pietre cu care loveau sacadat în vechile rămăşiţe ale fundu-
ui fostei Mări Sarmatice,pentru a asculta ecourile melodioase ce răzbăteau din subteran(ceeace cred că este o dovadă a cavităţilor
din subsol,cunoscute doar de"cei aleşi",după spusele celor mai bătrâni din sat),începea să sufle vântul ce scotea  sunete ciudate,
adunând nori negri,înfiorători,iar tunetele şi fulgerele ne alun-
gau către sat.În prima excursie,m-am speriat la gândul că în tim-
pul furtunii ce se stârnea,s-ar întâmpla ceva rău vreunui copil.....
dar,culmea....copiii,m-au asigurat că toată această furtună se va potoli imediat ce vom ajunge la intrarea în sat....şi aşa a fost ...de fiecare dată....Regret că nu am mai reuşit să ajung în acea zonă
care ar trebui studiată de geologi pricepuţi....Se pare că,(spuneau
pe atunci,bătrânii)în subteran se află drumurile secrete,folosite de DACI,în vremuri de restrişte.....

Podişul Dobrogean,care ,a beneficiat în urmă cu 30 ani
de o campanie de împădurire

Dar,să reiau goana mea din vis,cu maşina,spre centrul ţării....Am reuşit să trecem la Vadu Oii,pe podul peste Dunăre...Pe măsură
ce înaintam,cu toate că era vară,vremea se răcea,iar când am a-
juns în zona dealurilor subcarpatice,începuse să ningă cu fulgi mari,zăpada reuşind să ne împiedice să înaintăm....Abia atunci am realizat că eram într-o coloană impresionantă de maşini ce se îndreptau spre munţii pe care acum nu-i mai zăream din cauza
ninsorii care se înteţise ...Am abandonat maşinile şi am pornit
într-un lung convoi,înfăşuraţi în pleduri sau prosoape,fiecare cu ce avea ....Şi acum,uneori,văd acel şir nesfârşit de oameni,care se 
târau prin zăpada înaltă,prin ninsoarea deasă,prin viscolul tăios,
sficiuind feţele umflate de ger ale celor hotărâţi să ajungă într-
un loc care să le ofere adăpost.....
Acest vis,s-a repetat de multe ori şi de fiecare dată,mă trezesc şi
alerg la fereastră să verific dacă marea este la locul ei....
Sper ca să rămână în zona viselor....
Dedic această povestire unui bun prieten.....cu deosebit respect....



Realizat şi postat de SÎRBU ELENA,profesoară de matematică,pensionară din oraşul Constanţa,ROUMANIA

Realizat şi postat de SÎRBU ELENA(alias ,Liana Elianas),
profesoară de matematică pensionară,din oraşul
Constanţa,Roumania.

Copyright - All Rights Reserved.
Copyright - Toate drepturile rezervate