ÎNTREBĂRI....FĂRĂ RĂSPUNS....
M-a întrebat o bună prietenă de ce nu am scris nimic despre acci-
dentul de elicopter în care au pierit patru oameni,salvatori în mai
multe cazuri de urgență...au pierit patru eroi,de care România a-
vea nevoie.Imediat ce am aflat,am sperat,am fost convinsă,că de
această dată vor fi salvați,pentru că se știa locația,nu erau rătăciți
în păduri neumblate pe vârfurile munților,erau...lângă noi,aproa-
pe de mal,nu în mijlocul mării...M-am rugat,am implorat în sufletul meu,ca,cei bine plătiți pentru a salva oamenii din aceste
catastrofe,să fie vigilenți,să fie pregătiți în orice moment,în orice clipă să acționeze prompt atunci când se întâmplă un necaz...Dar,
probabil,cei care trebuiau să dea start operațiunii de salvare,”ju-
cau șeptic,sau popa-prostu',sau poker,lângă un clondir cu vin?”
în loc să-și mobilizeze oamenii din subordine,să facă imposibilul,
să dea dovada că sunt instruiți,pregătiți psihic și cu toate materia-
lele necesare, funcționale...în stare de orice faptă eroică pentru a
salva vieți prețioase......Au fost demiși..dar,aceasta nu mai ajută cu nimic pe cei ce au plecat pe un drum fără întoarcere.Am înce-
put anul cu un accident la fel de tragic.Oare nu s-a învățat nimic
din acel dezastru???Oare a dispărut orice simțire patriotică.orice
pic de bun simț!??Oamenii nu mai au timp să-și educe copiii,bu-
nicii nu le mai povestesc copiilor despre faptele de eroism ale sol-
daților români în timpul primului și a celui de-al doilea război
mondial,al muncii supraomenești de după aceste conflagrații,
când la noi în țară s-au construit multe obiective industriale,cu
multe locuri de muncă...s-au ridicat sute de mii de blocuri pentru
locuințe destinate celor care munceau în întreprinderile și fabrici
-le cu profile importante pentru industria și economia acestei țări.
Am rămas fără cuvinte...am plâns..pentru că eu personal,nu am
fost în stare să ajut...Plâng și acum,datorită neputinței în care
”suntem prinși”...pentru că persoane incompetente sunt înscău-
nate în posturi importante...de care depind vieți...
Până nu se va rupe acest lanț al slăbiciunilor,prin care oameni cu
cea mai proastă pregătire,cu ajutorul neamului lor sau al parti-
dului lor,primesc funcții înalte cu retribuții umflate...până când
studenții nu vor susține examene adevărate fără acest lanț al slă-
biciunilor,care-i protejează pe cei nepregătiți,pe leneși,umflându-
le notele..în acest fel,ajungând în fruntea listei,cu mintea goală
fără să fie în stare să facă față sarcinilor unei munci de răspundere,,,
...până când oamenii acestei țări nu vor redeveni iar oameni ade-
vărați....
...poate,atunci când vor exista locuri de muncă pentru absolvenți,
atunci când aceștia nu se vor mai complace cu un ajutor de șomaj
,muncind ca să se poată întreține singuri,așa cum am fost învățați
din moși-strămoși...să nu stea cu mâna întinsă ca pomanagii,la
mila părinților,a bunicilor sau a statului...Eu sunt convinsă că a-
cest popor va renaște ca pasărea Pheonix,din propriile nevoi..și
acest tineret se va trezi din”somnul în care au fost aruncați”de
autorități,care aveau nevoie de nevolnici și nu de oameni adevă-
rați,în stare să muncească și să creeze o națiune prosperă.
Cu cea mai mare dragoste pentru acest popor și pentru toți copiii
și tinerii acestei țări și cu speranța într-un viitor frumos pentru ei,
mă înclin cu respect,
SÎRBU ELENA,profesoară de matematică,pensionară din CONSTANȚA,ROUMANIA
 |
| Locul accidentului,fotografiat de mine cu două zile înainte de accident...Pe cer erau nori stranii care m-au determinat să opresc mașina și să fac foarte multe fotografii...pe care le-am pus și in precedenta postare! |
 |
| Parcă sugerează niște...aripi frânte... |
 |
| Era frig,dar nu mă puteam desprinde de malul lacului... |
M-a întrebat o bună prietenă de ce nu am scris nimic despre acci-
dentul de elicopter în care au pierit patru oameni,salvatori în mai
multe cazuri de urgență...au pierit patru eroi,de care România a-
vea nevoie.Imediat ce am aflat,am sperat,am fost convinsă,că de
această dată vor fi salvați,pentru că se știa locația,nu erau rătăciți
în păduri neumblate pe vârfurile munților,erau...lângă noi,aproa-
pe de mal,nu în mijlocul mării...M-am rugat,am implorat în sufletul meu,ca,cei bine plătiți pentru a salva oamenii din aceste
catastrofe,să fie vigilenți,să fie pregătiți în orice moment,în orice clipă să acționeze prompt atunci când se întâmplă un necaz...Dar,
probabil,cei care trebuiau să dea start operațiunii de salvare,”ju-
cau șeptic,sau popa-prostu',sau poker,lângă un clondir cu vin?”
în loc să-și mobilizeze oamenii din subordine,să facă imposibilul,
să dea dovada că sunt instruiți,pregătiți psihic și cu toate materia-
lele necesare, funcționale...în stare de orice faptă eroică pentru a
salva vieți prețioase......Au fost demiși..dar,aceasta nu mai ajută cu nimic pe cei ce au plecat pe un drum fără întoarcere.Am înce-
put anul cu un accident la fel de tragic.Oare nu s-a învățat nimic
din acel dezastru???Oare a dispărut orice simțire patriotică.orice
pic de bun simț!??Oamenii nu mai au timp să-și educe copiii,bu-
nicii nu le mai povestesc copiilor despre faptele de eroism ale sol-
daților români în timpul primului și a celui de-al doilea război
mondial,al muncii supraomenești de după aceste conflagrații,
când la noi în țară s-au construit multe obiective industriale,cu
multe locuri de muncă...s-au ridicat sute de mii de blocuri pentru
locuințe destinate celor care munceau în întreprinderile și fabrici
-le cu profile importante pentru industria și economia acestei țări.
Am rămas fără cuvinte...am plâns..pentru că eu personal,nu am
fost în stare să ajut...Plâng și acum,datorită neputinței în care
”suntem prinși”...pentru că persoane incompetente sunt înscău-
nate în posturi importante...de care depind vieți...
Până nu se va rupe acest lanț al slăbiciunilor,prin care oameni cu
cea mai proastă pregătire,cu ajutorul neamului lor sau al parti-
dului lor,primesc funcții înalte cu retribuții umflate...până când
studenții nu vor susține examene adevărate fără acest lanț al slă-
biciunilor,care-i protejează pe cei nepregătiți,pe leneși,umflându-
le notele..în acest fel,ajungând în fruntea listei,cu mintea goală
fără să fie în stare să facă față sarcinilor unei munci de răspundere,,,
...până când oamenii acestei țări nu vor redeveni iar oameni ade-
vărați....
...poate,atunci când vor exista locuri de muncă pentru absolvenți,
atunci când aceștia nu se vor mai complace cu un ajutor de șomaj
,muncind ca să se poată întreține singuri,așa cum am fost învățați
din moși-strămoși...să nu stea cu mâna întinsă ca pomanagii,la
mila părinților,a bunicilor sau a statului...Eu sunt convinsă că a-
cest popor va renaște ca pasărea Pheonix,din propriile nevoi..și
acest tineret se va trezi din”somnul în care au fost aruncați”de
autorități,care aveau nevoie de nevolnici și nu de oameni adevă-
rați,în stare să muncească și să creeze o națiune prosperă.
Cu cea mai mare dragoste pentru acest popor și pentru toți copiii
și tinerii acestei țări și cu speranța într-un viitor frumos pentru ei,
mă înclin cu respect,
SÎRBU ELENA,profesoară de matematică,pensionară din CONSTANȚA,ROUMANIA
PS.Foarte important :Fotografiile sunt realizate de mine si sunt protejate de dreptul de proprietate inviolabil.
Copyright - Toate drepturile rezervate
Copyright - All Rights Reserved.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu