"PRIETENA DIN COPILARIE"

Clematitele si trandafirasii din spatele crinilor
si-au scuturat petalele,dar la primavara,vor inflori  iar !

 CRINII MARI REGALI ALBI..au cupa florara de 2-3 ori mai mare decat a celor obisnuiti,iar parfumul lor este mult mai puternic si se raspandeste pe o arie mare.....CRINUL ROZ,este superb,parfumul sau inmiresmeaza toata gradina......................................................................CRINUL ROSU-AMARILIS,este imens,iar tija sa florala are 5-6 flori incantatoare.Acestia sunt ultimii crini care au inflorit recent in gradina noastra .

"PRIETENA  "  DIN
COPILARIE.....

Adăugaţi o legendă

Cartierul in care am copilarit,cartier central al Constantei,cu case construite inainte de al doilea razboi mondial, nu a suferit   schimbari considerabile:s-au asfaltat strazile,care erau pietruite,unele cu granit,care nu se strica nici la ploaie,nici la temperaturile mari ale  verilor caniculare,nici la gerurile uscate ale iernilor;fatadele  unor case s-au renovat,prea putine s-au demolat lasand locul unor constructii noi,realizate in limita spatiului mic avut la dispozitia constructorilor.Cu aceste mici transformari,cartierul si-a pastrat aerul patriarhal  inmiresmat primavara de parfumul florilor de tei si  de salcam, cu strazile presarate cu matisori de plopi sau de castane cazute...Aveam  multi prieteni de joaca,cu care in serile lungi de vara,ne adunam in jurul unui felinar si povesteam vrute si nevrute,  redam pe scurt continutul unor carti de aventuri,de literatura.. ...foarte cautate si pretuite pe vremea aceea....relatam intamplari petrecute in taberele pentru copii ....Printre acesti 25-30 copii ,era fetita unor vecini, Marioana, mai mare cu un an  decat mine ,care se straduia sa fie ,sa arate si sa se situeze pe o pozitie superioara celorlalti  din grup!Anii au trecut incredibil de repede,reusitele noastre  la examenele care au urmat, s-au dovedit de neegalat cu nereusitele" prietenei" Marioana.Am aflat ,apoi ca reusise,in cele din urma sa se califice ca  asistenta medicala.M-am intalnit cu ea ,intr-o vara ,acum cativa ani,in Tomis Nord,unde locuiam dupa casatoria cu Tomita,asa cum il alinta rudele(sau,cum il alint eu,"Toma necredinciosul").Ca sa nu stam in strada si sa povestim "amintiri din copilarie",am invitat-o (maaare greseala,caci apoi se autoinvita in fiecare duminica,la ora pranzului..) in "al noulea cer"-etajul 9-ca sa se mai racoreasca cu o inghetata si un compot rece,pe care le preparasem cu o seara inainte si asteptau  in frigider primul prilej sa ne bucuram de gustul lor de vanilie , ciocolata si alune.La toate vizitele neanuntate  care au urmat,manca tooot +supliment,dar nu uita sa precizeze ca ea gateste mai bine,mancarurile ei au un gust deosebit si ca mai am multe de invatat ca sa ajung la performantele ei culinare. Nu uita  sa ne critice ca nu am fost in stare sa ne facem si noi o casa,ea reusind sa cumpere o garsoniera intr-o casa veche din peninsula,pe malul marii.Asta pana intr-o duminica,cand "Toma necredinciosul"a ajuns la limita rabdarii si a propus ca  peste o saptamana , sa  ne pregateasca dumneaei ,la ea acasa,din specialitatile proprii  cu care se lauda.La auzul acestei propuneri,culoarea obrajilor ei a luat o tenta purpurie-vinetie!!!Nu a avut " loc de intors" si ne-a anuntat ,cu un firicel de glas ce abia se auzea din varful buzelor,ca ne va pregati o PIZZA,cum n-am mai vazut si n-am mai mancat!!!!Duminica,ne-am pregatit,ne-am imbracat frumos ,am cumparat un buchet de flori si o cutie de jeleuri,stiind din copilarie ca-i placeau foarte mult.Am plecat cu o ora mai devreme,ca sa avem timp sa gasim adresa la care se mutase dupa absolvirea facultatii si unde locuia singura, de aproape 20 ani.Am gasit stradela Vantului,care imi amintea de strazile lungi,intortocheate si foarte inguste, din filmele vechi de "capa si spada".Este una din strazile interesante ale orasului Constanta.Patrunzand acolo,parca esti aruncat in trecutul foarte indepartat....parca este o trecere in alta lume...rupta de realitatea cotidiana.In cele din urma am gasit si casa stra-straveche cu iz de mucegai si alge marine,cu o scara ce ducea parca nicaieri,intoarsa intr-o forma de surub ,astfel incat ,urcand-o,nu vedeai decat 3 trepte,nestiind ce te asteapta la a patra treapta.Era intuneric bezna (in miezul zilei) pe acea scara si noi bijbaiam cu o mana pe peretii, parca circulari ai unei fantani,si cu cealalta stransi unul de celalalt,gandind la aratari fantastice, cu aparitii neortodoxe  si halucinante  in tenebrele in care patrundeam pas cu pas,regretand amarnic hotararea de a curma laudarosenia "amicei mele din copilarie"!Cand ne pierdusem orice speranta de a ajunge undeva...cumva... candva...a aparut" luminita de la capatul tunelului",adica o raza de lumina ingusta de o miime de milimetru care se strecura chinuit printr-un spatiu ramas liber intre usa si tocul care o sustinea.Am batut grabiti la usa,uitandu-ne cu groaza la neantul pe care -l lasasem in urma si din care nu se deslusea nici macar o umbra.Usa s-a deschis putin si printr-o crapatura miiica ,am zarit-o...era cu capul  incarcat  de bigudiuri,pe care insirase pletele lipicioase si albite de ani si de multele nereusite pe care le avusese in viata; era infasurata intr-un halat de "zanana" ,soios.( Zananaua era un material lucios,foarte inflorat,din care,femeile cu pretentii,isi faceau halate elegante cu care se imbracau atunci cand asteptau musafiri simandicosi.Am remarcat  acum ca acest material se foloseste de catre unele tinere sau varstnice,pentru confectionarea rochiilor de seara,pentru cluburi sau alte sindrofii.HaHaHa!!!! Vorba latinului:De gustibus et coloribus,  non disputandum!!!)A urmat un strigat de surpriza neplacuta si apoi usa trantindu-se cu violenta,oprind pentru un scurt moment emanatiile de ulei ars si ranced,miros de naftalina in combinatie cu apa de colonie ieftina si ulei de nuca cu care se dadeau baietii ca sa le luceasca freza!!!Am inceput sa bubuim disperati in usa,ea protestand ca nu e pregatita inca,pentru ca am sosit mai devreme decat trebuia.In cele din urma  a descuiat usa ,in fata ochilor nostri   desfasurandu-se o imagine de cosmar,lucruri intime amestecate cu prosoape de bucatarie,ciorapi,mucuri de tigara,gandaci care forfaiau nestingheriti....Am ramas impietriti in pragul usii....Profitand de acest blocaj in care ma aflam,nemaireusind sa fac macar  un pas,sotul meu ,s-a scuzat spunand ca trebuie sa plece deoarece avea de solutionat o problema urgenta care se ivise la servici!!!!Si....a plecat rapid,nemaiasteptand reactia mea, lasandu-ma singura,la grea incercare ,mai mult rostogolindu-se pe scari de teama  sa nu-l chem inapoi.....Intre timp,Marioana,isi desfacuse bigudiurile,ca sa arate bine,dar...eu inca ramasesem in pragul usii,neindraznind sa-l trec....chinuindu-mi creerul,doar-doar voi gasi si eu o scuza ca sa pot pleca....gândindu-mă ca sotul meu,va gasi totuşi o metoda să mă salveze....Cu o voce  mieroasa,
dumneaei,ma invita cu gesturi largi,sa intru,sa iau loc pe canapeaua  a carei tapiserie nu se vedea,din cauza rufelor aruncate vraiste....A dat la o parte cateva din ele si asa am reusit sa zăresc lucind ,un strat  de  murdarie unsuros care m-a impiedicat sa vad culoarea tapiseriei......M-am asezat cu frica,pe o muchie ,stand in echilibru precar si gandind cu poticneli cum sa ies din aceasta situatie  care -mi facea rau...Stomacul se revolta amenintator(noroc ca nu mancasem nimic,pentru ca ma pregatisem sa-i fac mare paguba prin mancarurile alese, pe care spunea ca le prepara pentru noi...).Vesela,mi-a asezat pe un taburet,o farfurie de o curatenie indoielnica,iar din cuptor,a scos triumfatoare o tava cu PIZZA (asa vroia dumneaei s-o numeasca)si  a asezat-o pe aragaz pe care circulau in " pas de voie",pe orizontala,verticala , crucis si curmezis,mai multe generatii de carcalaci.Mi-a taiat o portie mare din continutul tavii,care s-a revarsat peste marginile farfuriei asezate pe taburet  ,pe care l-a impins cu piciorul spre  mine .Au urmat cele mai groaznice suplicii pentru mine,straduindu-ma sa iau cateva faramele,cu grija,din mijlocul bucatii care mi se parea mare cat un hectar..Din cand in cand,ma indemna duios": "-Hai de mananca!Asa-i ca este buna? Mananca tot,ca sa-ti mai dau o portie!"Credeam ca ceva mai rau nu mi se poate intampla vreodata!Dar...a sunat telefonul..era sotul meu care dorea sa ma anunte ca pleaca in control in unitatile agricole din judet si trebuie  obligatoriu ,sa merg cu el deoarece va trece si prin Movilita si  astfel am prilejul sa-mi vad rudele.M-am ridicat precipitat,rugand-o pe Marioana sa-mi puna la pachet bucata de pizza deoarece o voi manca pe drum.Bucuroasa ca ramane  asa de repede  fara musafira,mi-a facut un pachet in care mi-a pus jumatate din ce era in tava,si mi-a infasurat-o intr-un ziar vechi pe care l-a recuperat din maldarul de pe canapea.Am plecat... Din acea zi ,nu am mai vazut-o pe amica mea,ea neindraznind sa se mai  autoinvite  pe la noi,si nici eu nu m-am grabit s-o mai caut!Mult timp dupa aceasta veritabila aventura,stomacul meu se zbuciuma turbulent ,doar daca auzeam cuvantul pizza.Norocul meu a fost ca timpul le rezolva pe toate si, am inceput sa mananc iar delicioasa PIZZA facuta de maestrii nostri de la diverse PIZZARII.

  Realizat şi postat de SÎRBU ELENA(alias ,Liana Elianas),

profesoară de matematică pensionară,din oraşul
Constanţa,Roumania.

Copyright - All Rights Reserved.

Copyright - Toate drepturile rezervate 

     


PS).Am fost nevoita sa fac aceste precizari,deoarece ,peste noapte,s-au nascut o multime de ...Sirbu Elena,cu locatii din ce in ce mai neobisnuite...nu numai in tara ,sau in Europa,ci si pe alte continente.(unele au chiar avatarul meu ce reprezinta o floare din gradina noastra)
    

                               
     PRECIZEZ:  -TOATE    FLORILE  CARE   SUNT  POSTATE IN ACEST BLOG,SUNT  FOTOGRAFIATE  DE  MINE SI IMI REZERV DREPT DE PROPRIETATE     INCONTESTABIL.
     -TOATE  FLORILE  ALE  CAROR FOTOGRAFII  LE VEDETI  SUNT  DIN  GRADINILE  PROPRII.