Nimeni nu poate trai fara prieteni,chiar daca stapaneste toate comorile lumii(ARISTOTEL).
Dupa decesul parintilor mei,am fost nevoiti sa vindem batrana casa parinteasca si sa impartim in trei parti egale mica suma de bani pe care am primit-o de la cel care a cumparat-o.Cu particica mea la care am fi adaugat ce am fi obtinut daca vindeam apartamentul,nu am fi reusit sa cumparam nici macar o casuta foarte mica cu o curte si mai mica.De aceea, sotul meu foarte inventiv a inceput sa caute prin satele din jurul Constantei. Intr-una din zile a venit foarte agitat,insotit de reprezentanti ai unei firme imobiliare care doreau sa mergem ca sa ne arate o casa,dar sa nu obiectez nimic pana nu o vad.Pe tot parcursul drumului,care mi se parea foarte lung pentru ca trecusem de localitatea Ovidiu,trecusem de podul peste canal,intrasem pe soseaua care duce la Tulcea,ma revoltam ,in gand(pentru ca promisesem ca nu comentez pana nu vad),pe ce coclauri se va pierde mica mea mostenire pe care o depusesem in doua Banci diferite,de frica sa nu raman fara ei(in acea perioada, auzeam des de falimentul unei banci ...)Cand am intrat in Lumina,nu avea nici indicator la intrarea in localitate(il furasera prietenii nostri ,conationali si il dusesera la fier vechi),am ajuns pe un drum pietruit,plin de hartoape si praf,cu casute mici din chirpici,cu multi copii care se harjoneau pe strada larga, pe care numai noi indraznisem sa chinuim masina pana in dreptul unui gard din lemn vopsit in verde.Langa poarta deschisa larg ne astepta un barbat simpatic,care ne-a poftit in curte.Incepand cu primul pas pe aleea care ducea catre casa, ne-a invaluit mirosul de cetina si ne-a impresionat enuparul ce se inalta falnic in fata noastra.Printre copacei se ivea o casuta mica din lemn (construita in stil canadian,foarte racoroasa vara si calduroasa iarna) si din clipa aceea am stiut ca "bojdeuca lui Creanga"va fi a noastra.In curtea din spatele casei,pomii fructiferi se aliniau unul dupa altul,invitandu-ne sa-i admiram.Am negociat cu proprietarul,care a acceptat sa ne vanda minunatia de" casuta din povesti" cu exact banii pe care-i primisem din vanzarea mostenirii.Cu toate ca au mai venit si alti cumparatori,care au oferit mai mult,noi am fost fericitii care am beneficiat de bunatatea si corectitudinea fostului proprietar,care ne-a asteptat doua luni,ca sa putem lua banii depusi in banci,sa intocmim actele de vanzare-cumparare.Dupa intrarea in posesie a "DOMENIULUI",am constatat ca acesta ,a fost un om deosebit de gospodar,priceput,ordonat si bun mestesugar " in toate cele "dintr-o casa si curte.Apreciem ceea ce a realizat si ne straduim sa pastram acest loc la fel de frumos ca atunci cand l-am preluat.In plus noi am sadit numeroase si felurite flori si arbusti ornamentali.Tot in plus ,ne-am facut multi prieteni dintre vecinii de pe strada,sau chiar strazile alaturate,cu care ne sfatuim in privinta cultivarii legumelor,a florilor si a prepararii conservelor de legume si fructe,sucuri,dulceturi,compoturi,zacusti....etc...Am intalnit oameni din zona preoraseneasca ,unii avand doar 4 clase primare,altii ,absolventi de liceu si chiar absolventii unor cursuri universitare ,care nu mai sunt nici tarani ,dar nici oraseni....cu obiceiuri pastrate "din batrani"dar ,cu serviciul ,la Constanta,Navodari sau Mamaia.Sunt oameni minunati ,care,atunci cand ai nevoie de ajutor ,il acorda imediat,fara a sta mult pe ganduri.Uneori ma simt ca intr-o mare familie alcatuita numai din prieteni adevarati.Dar,cei mai buni si adevarati prieteni ,sunt colegii de liceu ,cu care se poate spune ca "ai crescut",te-ai maturizat,ai mancat acelasi sandwich ,impartit in zece bucatele,ai dansat pe aceleasi ritmuri,ti-ai impartasit visurile cele mai ascunse,dorintele cele mai fierbinti,aspiratiile,antipatiile si geloziile... Ai cantat aceleasi melodii,ai copiat dupa aceleasi fituici si ai impartit cu unul dintre ei nota 2 pentru suflat...Ei nu pot fi uitati niciodata.In fiecare an,ma intalnesc cu ei la o "agapa",si-i vad frumosi si tineri ca si altadata.Pentru ei,dar si pentru cititorii blogului, am inserat cateva imagini ale florilor din gradina noastra. Rog cititorii blogului sa -si faca cont Google(foarte usor de realizat si nu costa nimic).Astfel pot afla parerile dumneavoastra si mai ales SUGESTII privind continutul textelor publicate.Adresez deosebite multumiri tuturor celor care au timp sa citeasca acest blog si astept comentarii.
( Realizat si postat de Sirbu Elena,profesoara de matematica pensionara,din orasul Constanta )
R O M A N I A
PS2).Am fost nevoita sa fac aceste precizari,deoarece ,peste noapte,s-au nascut o multime de ...Sirbu Elena,cu locatii din ce in ce mai neobisnuite...nu numai in tara ,sau in Europa,ci si pe alte continente.
PS(foarte important !) TOATE FOTOGRAFIILE DE PE ACEST BLOG,SUNT REALIZATE DE MINE, IN
GRADINA PROPRIE SI SUNT PROTEJATE DE DREPTUL DE PROPRIETATE INCONTESTABIL.
Dupa decesul parintilor mei,am fost nevoiti sa vindem batrana casa parinteasca si sa impartim in trei parti egale mica suma de bani pe care am primit-o de la cel care a cumparat-o.Cu particica mea la care am fi adaugat ce am fi obtinut daca vindeam apartamentul,nu am fi reusit sa cumparam nici macar o casuta foarte mica cu o curte si mai mica.De aceea, sotul meu foarte inventiv a inceput sa caute prin satele din jurul Constantei. Intr-una din zile a venit foarte agitat,insotit de reprezentanti ai unei firme imobiliare care doreau sa mergem ca sa ne arate o casa,dar sa nu obiectez nimic pana nu o vad.Pe tot parcursul drumului,care mi se parea foarte lung pentru ca trecusem de localitatea Ovidiu,trecusem de podul peste canal,intrasem pe soseaua care duce la Tulcea,ma revoltam ,in gand(pentru ca promisesem ca nu comentez pana nu vad),pe ce coclauri se va pierde mica mea mostenire pe care o depusesem in doua Banci diferite,de frica sa nu raman fara ei(in acea perioada, auzeam des de falimentul unei banci ...)Cand am intrat in Lumina,nu avea nici indicator la intrarea in localitate(il furasera prietenii nostri ,conationali si il dusesera la fier vechi),am ajuns pe un drum pietruit,plin de hartoape si praf,cu casute mici din chirpici,cu multi copii care se harjoneau pe strada larga, pe care numai noi indraznisem sa chinuim masina pana in dreptul unui gard din lemn vopsit in verde.Langa poarta deschisa larg ne astepta un barbat simpatic,care ne-a poftit in curte.Incepand cu primul pas pe aleea care ducea catre casa, ne-a invaluit mirosul de cetina si ne-a impresionat enuparul ce se inalta falnic in fata noastra.Printre copacei se ivea o casuta mica din lemn (construita in stil canadian,foarte racoroasa vara si calduroasa iarna) si din clipa aceea am stiut ca "bojdeuca lui Creanga"va fi a noastra.In curtea din spatele casei,pomii fructiferi se aliniau unul dupa altul,invitandu-ne sa-i admiram.Am negociat cu proprietarul,care a acceptat sa ne vanda minunatia de" casuta din povesti" cu exact banii pe care-i primisem din vanzarea mostenirii.Cu toate ca au mai venit si alti cumparatori,care au oferit mai mult,noi am fost fericitii care am beneficiat de bunatatea si corectitudinea fostului proprietar,care ne-a asteptat doua luni,ca sa putem lua banii depusi in banci,sa intocmim actele de vanzare-cumparare.Dupa intrarea in posesie a "DOMENIULUI",am constatat ca acesta ,a fost un om deosebit de gospodar,priceput,ordonat si bun mestesugar " in toate cele "dintr-o casa si curte.Apreciem ceea ce a realizat si ne straduim sa pastram acest loc la fel de frumos ca atunci cand l-am preluat.In plus noi am sadit numeroase si felurite flori si arbusti ornamentali.Tot in plus ,ne-am facut multi prieteni dintre vecinii de pe strada,sau chiar strazile alaturate,cu care ne sfatuim in privinta cultivarii legumelor,a florilor si a prepararii conservelor de legume si fructe,sucuri,dulceturi,compoturi,zacusti....etc...Am intalnit oameni din zona preoraseneasca ,unii avand doar 4 clase primare,altii ,absolventi de liceu si chiar absolventii unor cursuri universitare ,care nu mai sunt nici tarani ,dar nici oraseni....cu obiceiuri pastrate "din batrani"dar ,cu serviciul ,la Constanta,Navodari sau Mamaia.Sunt oameni minunati ,care,atunci cand ai nevoie de ajutor ,il acorda imediat,fara a sta mult pe ganduri.Uneori ma simt ca intr-o mare familie alcatuita numai din prieteni adevarati.Dar,cei mai buni si adevarati prieteni ,sunt colegii de liceu ,cu care se poate spune ca "ai crescut",te-ai maturizat,ai mancat acelasi sandwich ,impartit in zece bucatele,ai dansat pe aceleasi ritmuri,ti-ai impartasit visurile cele mai ascunse,dorintele cele mai fierbinti,aspiratiile,antipatiile si geloziile... Ai cantat aceleasi melodii,ai copiat dupa aceleasi fituici si ai impartit cu unul dintre ei nota 2 pentru suflat...Ei nu pot fi uitati niciodata.In fiecare an,ma intalnesc cu ei la o "agapa",si-i vad frumosi si tineri ca si altadata.Pentru ei,dar si pentru cititorii blogului, am inserat cateva imagini ale florilor din gradina noastra. Rog cititorii blogului sa -si faca cont Google(foarte usor de realizat si nu costa nimic).Astfel pot afla parerile dumneavoastra si mai ales SUGESTII privind continutul textelor publicate.Adresez deosebite multumiri tuturor celor care au timp sa citeasca acest blog si astept comentarii.
( Realizat si postat de Sirbu Elena,profesoara de matematica pensionara,din orasul Constanta )
R O M A N I A
PS2).Am fost nevoita sa fac aceste precizari,deoarece ,peste noapte,s-au nascut o multime de ...Sirbu Elena,cu locatii din ce in ce mai neobisnuite...nu numai in tara ,sau in Europa,ci si pe alte continente.
PS(foarte important !) TOATE FOTOGRAFIILE DE PE ACEST BLOG,SUNT REALIZATE DE MINE, IN
GRADINA PROPRIE SI SUNT PROTEJATE DE DREPTUL DE PROPRIETATE INCONTESTABIL.
Ce pot sa spun despre acest bog?
RăspundețiȘtergereEste ora 2,35 dimineata si sunt hotarat sa mai citesc din el. Pacat ca nu scoateti o carte.
Va doresc sa traiti fericiti si sanatosi inca multi, multi ani (zeci de ani), in aceasta casuta de basm.