LUPII

 LUPII

In deal la Ghica,locul mostenit de sotul
meu pentru a ne face casa.Nu am reusit..
Vremuri grele......

Troita in padure pe drumul spre Ainoasa                         Pentru a ajunge in Ainoasa,localnicii preferau sa mearga pe Valea Dambovitei pana in deal la Ghica,apoi in Cot,urmand Valea Corbului pana in Opritura,urcand Dealul Fluierului,coborand in valea cu acelasi nume,pana in Gornet . Poteca cobora  in Valea Runcului.Urcau din greu la Ainosita si mai sus la platoul de pe Padina,continuind sa urce in Furcituri,prin paduri dese,unde se orientau dupa urmele lasate  de cirezile de vite cu care urcau la pasuni.Urma o coborare abrupta  spre  Valea Ainoasei,unde socrii mei aveau o "odae" pricopsita (era singura pe acea vale construita din caramizi si acoperita cu tigla)  
....Celelalte  casute erau din lemn,fiind reparate in fiecare primavara,deoarece iarna nu avea nimeni curaj, in afara de padurari ,sa innopteze  acolo  in mijlocul padurilor. Trecand peste paraul Ainoasa  urcau  Dealul Tampei,urmat de valea cu acelasi nume si ajungeau in Potoc. Am  parcurs de multe ori cu grupul de prieteni si rude,acest drum  peste  dealuri , cantand,chiuind si  glumind.Plecam  dimineata  pe la ora 7 si  pana la pranz  strabateam cei 8-9 km  pana in Valea Ainoasei ,la "odae",unde  ne intampina aroma de  miel la protap,tocanita de ciuperci proaspat culese din padure si bult de mamaliga cu branza de burduf,toate pregatite de parintii sotului meu care ne asteptau cu lacrimi in ochi de fiecare data,certandu-ne ca venim foarte rar pe la ei....... In tinerete socrul meu se ocupa cu exploatarea padurilor de pe domeniul sau,transformand lemnul   bun , pentru  constructii,iar pe cel necorespunzator, in mangal .Indiferent de anotimp,de era vremea buna ori vitrega ,el cerceta fiecare loc unde pregatise cuptorul cu incarcatura necesara pentru obtinerea mangalului. Incepand din toamna pana in primavara,impreuna cu Mihai Dinca, var primar cu el,colindau padurile in lung si-n lat pentru a insemna copacii potriviti pentru taiere si a planta altii tineri in loc,munca ce se vede si astazi,deoarece dealurile sunt pline de carpeni,stejari,ulmi si fagi.Pe alocuri,si in special in Gornet ,au crescut mandrete de pini,ca o  stavila impotriva jefuitorilor de paduri ,incat nu  mai pot trece decat pasarile in zbor  .
     Intr-o iarna geroasa,zapada acoperise cu un strat 
gros pamantul si sticlea incalzita usor de razele
              soarelui  "cu dinti"  ,cei  doi veri au pornit la drum ,inarmati fiecare cu cate o secure.Ajungand pe dealul Padina,au auzit lupii urland in apropierea lor si au vazut  trei ,gonind printre copaci spre ei. Socrul meu impreuna cu Mihai,au inaintat in graba prin zapada,spre un carpen gros,lipindu-si spatele de trunchi,haulind si agitand securile in aer.Lupii,continuand sa urle ,s-au apropiat si s-au asezat la distanta de cativa stanjeni de ei.Intre timp din padure au inceput sa apara urland alti si alti lupi ,o haita intreaga....
care s-au asezat pregatiti pentru atac, in semicerc in fata carpenului de care se lipisera cei doi oameni ce nu incetau sa strige, sa suiere si sa agite securile.Frica -i facea sa hauleasca  din rarunchi si sa faca miscari bruste ,pasi catre lupi,care
timp de aproape o ora au ramas nemiscati privind spre oameni.Apoi unul cate unul,s-au ridicat ducandu-se alene spre padure...pana au ramas doar cei trei lupi care au inceput sa urle si sa se apropie de  oameni.Barbatii obosisera si cu ultimele forte pe care le mai aveau ,s-au repezit la lupii ramasi ,racnind si agitand securile ,rugandu-se in sinea lor  la Dumnezeu si gandindu-se la sotiile  lor si   la copiii mici care-i asteptau acasa...Lupii au inceput sa dea inapoi cate un pas,se opreau aratandu-si coltii,se retrageau iar cativa pasi,timp in care socrul meu impreuna cu Mihai se napusteau spre ei ca sa-i sfartece,reusind astfel sa alunge inca doi mai mici.Ultimul,cel mai   mare ,s-a apropiat la cativa metri,aratandu-si  coltii,s-a asezat pe zapada , ridicand capul  ,atent la  urletele haitei care se indeparta....In cele din urma s-a ridicat indreptandu-se spre padure ,oprindu-se din loc in loc,urmarind cu privirea pe cei doi oameni care se grabeau sa coboare catre sat...
P.S.Vinerea trecuta am ajuns repede la Ainoasa mergand cu masina pe drumul forestier ,care pe alocuri trece  si printr-un parau...

Drumul forestier care duce acum la
Ainoasa 

Un  adapost in padure

Realizat şi postat de SÎRBU ELENA(alias ,Liana Elianas),
profesoară de matematică pensionară,din oraşul
Constanţa,Roumania.

Copyright - All Rights Reserved.

Copyright - Toate drepturile rezervate