Rând pe rând,toţi ai casei se adunară în jurul meselor aşezate în dreptul şemineului,pentru a servi cina.In momentul următor se lăsă o linişte nefirească .In încăpere intrase Costea C.Mihai,cu fruntea sus,dar cu privirea cătrănită.Nimeni ,până atunci nu-l mai văzuse în această stare...Se aşeză în capul mesei şi se uită la fiecare în parte,parcă scotocindu-le minţile,în timp ce fetele aşezau mâncarea în farfurii.Chipul înnegurat parcă adâcise cutele dintre sprâncenele negre şi stufoase.
Tinerii stăteau cu umerii strânşi,cu capetele plecate, neîndrăznind să ridice privirile...neândrăz-
nind să scoată o vorbă.Se ridicară în picioare,aşteptând .....Costea le făcu semn să se aşeze,urân-
du-le tuturor poftă bună,după ce mai întâi,spusese rugăciunea"Tatăl nostru"şi închinase pâinea.
Castroane mari cu sarmale în foi de varză murată,în foi de viţă şi iaurt gras de oaie,cârnaţi de porc preparaţi în casă de fetele lui Costea,tobă,lebărbuşi,caltaboşi şuncă subţire,cu steble de
muşchi,afumată prin metode rămase din moşi-strămoşi,platouri cu păsări rumenite la proţap,tipsii mari cu piftie ...şi multe alte bunătăţi...plăcinte dobogene,cu ouă,brânză dulce şi smântână,
plăcintă cu dovleac şi baclavale cu miere şi multă nucă,cozonaci mari şi pufoşi plini cu cacao,nuci şi stafide...fructe din livada proprie...mere mari,golden auriu,pere pergamute zemoase şi dulci,struguri culeşi în toamnă ....toate păstrate pentru iarnă, la răcoare în cămară,în coşuri mari de răchită,aliniate pe rafturi ,ca nu cumva să se strice bunătate de vitamine pentru toţi ai casei!
........................
............................
 |
| Adăugaţi o legendă |
Servirea bucatelor era atent supravegheată de Sanda,cea mai mare ,cea mai frumoasă şi cea
mai vrednică dintre fiicele lui Costea.Măiestria ei în conceperea modelelor pentru broderii fine,artistice,rochii,cămăşi,tesături realizate cu mai multe spiţe ,era apreciată şi invidiată de alte tinere de vârsta ei.Despre frumuseţea ei circulau diferite legende.....Îmi povestea bunica ce s-a întâmplat în urmă cu mulţi ani,pe vremea domniei Regelui Carol I, când Sanda avea 15 ani.
In fiecare vară,protipendada ţării, însoţea convoiul regal,care se retrăgea de teama arşiţei din Bucureşti,alegând să petreacă aceste perioade,la munte la Castelul Peleş sau la mare, la CARMEN SILVA(actualul EFORIE SUD),unde Domeniile Regale aveau un mic castel,încon-
jurat de un parc imens,unde tinerele domnişoare din anturajul regal,îşi petreceau vacanţele,
distrându-se la balurile organizate cu aceste prilejuri.
Drumul pe care alaiul regal,îl parcurgea către mare,trecea obligatoriu prin faţa casei bunicilor mei,pentru că era pietruit,iar dacă ploua, caleştile regale nu se afundau cu roţile în noroi,
călătoria desfăşurându-se fără incidente.Cu acest prilej,toată lumea cu mic cu mare ,iesea din case şi se aduna de- a lungul acestui drum,privind alaiul caleştilor pline cu tineri îmbrăcaţi elegant, după
ultimul "răcnet "lansat de Casele de modă de la Paris ale renumiţilor Paul Poiret,Jacques Doucet sau faimoasa HOUSE of WORTH ,casă de modă a celebrului Charles Federick Worth,
supranumit ,"LA PERE DE HAUTE COUTURE".De altfel,protipendada ţării,putea fi deseori
întâlnită,pe parcursul anului,la Paris, pe RUE AUBERT 5,unde marele creator de modă îşi deschisese o locaţie ce atrăgea ca un magnet multe persoane din întreaga lume ,care doreau să se îmbrace elegant,în stilul "Art Nouveau",dominant în acea perioadă.
Familia bunicului nu avea cum să lipsească de la acest eveniment,mai ales că,el în calitate de primar,foarte apreciat de guvernanţii zilei trebuia să întâmpine cu "pâine şi sare",familia regală
şi să le adreseze un cuvânt de bun sosit pe meleagurile dobrogene.
Cei 11 copii ai bunicului,cu vârste între doi si cincisprezece ani,erau strânşi în jurul bunicii,îm-
brăcaţi frumos,având buchete cu flori proaspăt,culese din celebra grădină din faţa casei.Erau
copii educaţi,cei mari urmând deja cursurile unor şcoli renumite din Constanţa sau Bucureşti.
Dintre toţi aceşti copii,se distigea,ca o steluţă sclipitoare,Sanda,cu părul buclat , auriu,ce i se
revărsa pe umeri,acoperindu-i tot spatele.Ţinuta demnă,elegantă ,trăsăturile chipului suav,îţi aduceau aminte de portretele îngerilor pictaţi pe pereţii bisericilor.Era atât de frumoasă,încât
cei care o vedeau pentru prima dată,se opreau în loc,cu respiraţia tăiată,neştiind pe cine au întîlnit în cale....parcă era o rusalcă desprinsă din hora lor ,pentru a atrage oamenii pe drumuri neumblate.
Caleştile se opriră,aliniindu-se de-a lungul drumului,popas bun şi pentru oamenii şi pentru caii,ce străbătuseră drumul de la Bucureşti până aici,cu mici halte în localităţile prin care trecuse alaiul.
Coborâră toţi din trăsuri ,bucuroşi să facă o mică pauză.Rămaseră înmărmuriţi la vederea
Sandei,care înainta alături de tatăl său,ţinând pe braţe,tipsia pe care erau aşezate sarea şi pâinea
caldă,coaptă chiar de bunica.Privirile lor fascinate,spuneau totul.În timp ce Sanda trecea pe la fiecare ,cu tipsia acoperită cu un ştergar ţesut şi brodat chiar de ea,pentru a servi din pâinea caldă,Regina îi făcu bunicului, care îşi prezentase oaspeţilor ,soţia şi copiii, o propunere neaşteptată .........Considerând că are mulţi copii,regina le propunea bunicilor să o dea pe Sanda pentru a fi adoptată de familia regală,cu drepturi depline,ca moştenitor legal al lor.
Fu rândul bunicilor să rămână fără grai....asistenţa amuţi,parcă nu se mai auzea nici un câine lătrînd,nici o pasăre ciripind....În această linişte care se lăsase,se auzi vocea melodioasă a Sandei,care le spuse răspicat,că nu este de acord să-şi părăsească familia,pe care o iubeşte nespus şi nu doreşte alţi părinţi .Regele se înclină cu respect în faţa copilei,dar regina insistă ca tânăra fată să vină la Castel,măcar ca "Domnişoară de onoare".
Nici la această propunere,Sanda nu a dorit să-şi dea acceptul.
De atunci,cu mare simpatie şi admiraţie , toţi sătenii o strigau pe Sanda folosind apelative ca:Mica prinţesă,Principesa,Prinţesa..etc
.......................va continua.......................................................................................................................
.......................................Mamei i-a placut atât de mult,încât l-a păstrat,alături.................................
de altele,în vechile coperţi ale blocurilor de desene,iar când m-am căsătorit şi ne-am mutat în actuala locuinţă,mi-a făcut o surpriză,aducându-mi printre alte cadouri,şi pe acesta.
In glumă,atunci când l-am desenat,am numit acest desen în creion, "PRIN GAURA CHEII".
(Dragii mei cititori, am deschis o mică paranteză pentru a face precizări importante:românii au fost şi încă mai sunt mari gurmanzi.Ei mănâncă mult şi...... bine ! Poate de aceea,acest popor,s-a dezvoltat până în urmă cu câţiva ani,eradicând multe boli diverse,prin hrana naturală pe care o
consuma,prin tratamentele de excepţie ale doctorilor de renume mondial,pe care acest neam i-a crescut şi instruit(şi care au fost"sfătuiţi" să emigreze pentru a obţine salarii pe măsura compe- tenţei lor,deoarece aici nu li se asigură nici măcar o existenţă decentă),a institutelor statului (care acum nu mai există),care aveau sarcini precise pentru ocrotirea sănătăţii tuturor.Starea de fapt a naţiunii este discutabilă....şi discutată şi disecată prin dezbaterile zilnice de prin mass-media....
Oare ce aşteaptă acest popor??????????????????????????????????????????????????????
..............................................................................................................................................................
În timpul sărbătorilor Crăciunului sau ale Paştelui,meniul pe care vi l-am prezentat mai sus nu lipsea de pe masa niciunui român ,fie bogat sau sărac........asta până în urmă cu câţiva ani.....
-realizat şi postat de SÎRBU ELENA,profesoară de matematică,pensionară din CONSTANTA,ROMÂNIA-
Realizat şi postat de SÎRBU ELENA(alias ,Liana Elianas),
profesoară de matematică pensionară,din oraşul
Constanţa,Roumania.
Copyright - All Rights Reserved.profesoară de matematică pensionară,din oraşul
Constanţa,Roumania.
Copyright - Toate drepturile rezervate
