https://elianasliana.blogspot.com(Gradinile Lianei-Elena SÎRBU ELENA): Permisia (PARTEA A VI )

B U N I C U L
Bunicul,Costea a fost un om frumos ,cu ochi albaştri, foarte înalt.Era respectat şi venerat de toată comunitatea .Ca primar,a reusit să stabilească ordinea în rândul unei populaţii amestecate,unde găseai şi români şi turci şi tătari,macedoneni,ucrainieni,lipoveni.
Toţi au învăţat să se respecte reciproc,să-şi respecte tradiţiile,munca.......şi să trăiască într-o armonie perfectă! Dacă se ivea vreun conflict între megieşi,bunicul îl soluţiona ,găsind cea mai
rapidă şi corectă rezolvare,încât pricinaşii plecau de la judecată,cu spiritul împăcat,veseli şi
" prieteni până la moarte"!
Toti copiii săi,erau apreciaţi pentru conduita lor.Cele cinci fete ale bunicului, erau foarte frumoase si gospodine,de aceea erau curtate de cei mai înstăriţi tineri din judeţ,iar cei şase băieţi
"înalţi ca brazii",se străduiau să urmeze pilda tatălui lor,prin corectitudinea de care dădeau dovadă în afacerile cu grâne pe care le derulau cu rezultate promiţătoare, tinzând să devină cei mai mari exportatori în domeniu.
Se însera...Bunicul era în curte supraveghind argaţii care se grăbeau să închidă vitele în grajduri,să adăpostească oile în saivane,să închidă păsările de curte care se retrăseseră deja în locurile special amenajate,când de pe uliţă se auzi zarvă mare,chiuituri,hăulituri,pocnete de bici,însoţite de un vacarm stârnit de toţi câinii din localitate.La poartă se opriră,plini de spume şi abur cei patru armăsari,tremurând încordaţi de efortul pe care-l făcuseră,alergând în galop o
distanţă considerabilă.prin nămeţi şi viscolul care se stârnise ,imediat ce fraţii o răpiseră pe Ştefana . .
Natura se dezlănţuise ,parcă supărată pentru fapta gravă şi iraţională a celor cinci fraţi ,cărora, parcă"li se luaseră minţile",atunci când au hotărât la unison răpirea Ştefanei.
Un argat se repezi şi deschise larg portile mari,sculptate în lemn de un meşter priceput din Ardeal.
Caii încordati, cu capetele în piept,au tras uşor sania în mijlocul curţii,fiind struniţi puternic cu hăţurile de Ştefan.Dintre pledurile albe care o acoperau,Ştefana,cu chipul palid,părul în neo-
rânduială,privea cu ochii mari la ograda largă în jurul căreia se înălţau acareturile bunicului.
Dându-şi seama de neghiobia băieţilor,se apropie cu zâmbetul pe buze de Ştefana,îi spuse bun venit în ospeţie şi o ajută să coboare din sanie.Privind starea dezolantă a hainei de blană,care avea o mânecă desprinsă,iar gulerul atârna sfâşiat într-o parte,faţa i s-a înroşit puternic,a strigat
la Ileana,una din fiicele sale s-o ajute pe Ştefana,să se spele si să primeasca haine curate.
Rămas în curte,cu feciorii lui cu care,până atunci,fusese atât de mândru,Costea luă biciul din mâinile lui Ştefan,şi începu să-i lovească,neţinând cont unde şi pe cine nimereşte,reproşându-le
că au încălcat cele mai elementare reguli ale vieţii...respectul pe care orice om îl datorează altor
oameni.....şi apoi zicăndu-le că,"dragoste cu sila"nu se face niciodată!
Între timp,Ştefana,îmbrăcată cu haine date de Ileana,se liniştise şi se aşezase lângă semineul mare, ce împrăştia o căldură plăcută în toată încăperea.In jurul ei se adunară imediat cele cinci fete ale lui Costea ,care împreună cu mama lor,ascultară cu sufletul la gură calvarul prin care trecuse şi relatarea cu lux de amănunte a întâmplării în care ea fusese eroul principal.Indignate,toate o
asigurară că se află într-o familie decentă, care o găzduieşte ca pe un musafir de onoare şi care
se va strădui să nu-i lipsească nimic până dimineaţă,când,după cum promisese Costea,o va duce chiar el ,cu scuzele de rigoare, acasă la părinţii ei.......

continuare....în postarea următoare..................................................................................................................................................

Si acum vă voi prezenta faimoasele preparate tătăreşti numite GIANTÂK,pregătite de bunii mei
prieteni tătari din Lumina: