TUŞA MARICA (Partea a doua )
Greu a fost în perioada detenţiei la Canalul Dunărea -Marea Neagră.Mii de oameni nevino-vaţi au murit acolo,necunoscându-se nici măcar
locul unde au fost îngropaţi.În această perioadă
întunecată din istoria ţării,au avut loc numeroase
agresiuni morale,fizice şi psihice asupra suflete-lor chinuite de opresiunea regimului instaurat prin mijloace necinstite!
Au trecut greu 2 ani de când tuşa Marica cu fiica ei Viţa munceau la Canalul care parca nu avea nici un rost, ci fusese inventat încă un loc de
muncă grea,înrobitoare unde, oamenii care tru-
deau acolo , urmau să se dezumanizeze complet.
Cu toate aceste conditii vitrege,mâncarea putină şi proastă,arşiţa din timpul verilor şi gerurile din perioada iernilor,frumuseţea Viţei nu putea fi ascunsă,provocând frisoane bărbaţilor care o priveau.Tuşa Mariţa observa totul,neputând să
reacţioneze în nici un fel pentru a-şi proteja fiica.
Într-una din zile,Viţa a fost repartizată să facă curat în camerele ofiţerilor care conduceau garnizoana ce păzea deţinuţii.Ea nu a povestit niciodată,nimănui ce s-a întâmplat acolo.
S-a întors noaptea,în baraca unde se aflau înghe-
suite,mai mult de 100 de paturi,în care,aproape
zăceau deţinutele,zdrobite de munca de peste zi.
S-a prăbuşit cu capul în pernă icnind sfâşietor într-un plâns fără sunet...Doar lacrimile mari şi ochii îneguraţi şi înroşiţi spuneau mai mult decât
orice vorbe.Toate femeile care o aşteptaseră cu sufletul la gură,alături de mama ei,rămaseră împietrite la vederea celei care de dimineaţă,arăta
ca o copilă care muncise cu râvnă până atunci, considerând că astfel va reuşi să se elibereze din cea mai înjositoare şi nedreaptă condiţie de a trăi. Acum la 16 ani,arăta ca o femeie care trecuse prin mii de necazuri şi îmbătrânise subit.Se stinsese flacăra tinereţii si voioşiei pe care o menţinuse cu greu în tot acest timp de detenţie,
parcurs până atunci.
Realizat si postat de SÎRBU ELENA,profesoară de matematică,pensionară din CONSTANŢA,ROUMANIA
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu