Totalul afișărilor de pagină

luni, 15 octombrie 2012

DRUMURI
Drumuri de acasă la locul de muncă,apoi la piaţă,la mall,înapoi 
...acasă.Dacă te respecţi,mai mergi şi la stilist,la croitor,la un  spectacol la teatru,la operă,la un concert simfonic,sau la orice show care te atrage,care te binedispune,care te face să uiţi părţile urâte ale vieţii...Dar,dacă te respecţi cu adevărat,atunci cele mai frumoase drumuri sunt excursiile..la munte,la mare,la sat,oriunde în ţară,sau...în alte ţări,să vezi locuri noi,să cunoşti oameni noi,să te bucuri şi să-ţi umpli inima şi sufletul de peisaje încântătoare,de legende miraculoase,de persoane care te uimesc cu calităţile lor nobile şi nepreţuite,gata să te ajute în momentele când ai crezut că eşti părăsit de soartă şi de prieteni.

Dar,sunt şi drumuri mai puţin plăcute.....cele care le faci silit de suferinţele trupului,,,,drumuri pe la porţile spitalelor sau pe la uşile medicilor.Urmează aşteptările............te aliniezi cozilor care parcă sunt un blestem al acestui neam.Aici,la cozile lungi,o mulţime de oameni suferinzi,având o paloare specifică bolnavilor incurabili.....Doar suntem pe culoarul ONCOLOGIE.......Imi vine să plâng când văd numeroşi copii,tineri de 15-25ani,oameni între 30-50ani.Încep să mă consider o favorizată a soartei.....Eu am împlinit 63,am învăţat multe,am văzut multe,am avut şi bucurii şi decepţii,am muncit,am avut realizări,am citit mult.....Dar ei???!!!
Singura durere care mă mai mistuie acum ,este cea sufletească.....

Cum este posibil,ca oameni tineri,adolescenţi şi copii să treacă  prin asemenea suferinţe!!!Îmi înghit lacrimile şi încerc să găsesc
o motivaţie a îmbolnăvirii lor..Stress,lipsa unei hrane adecvate,
curate,fără E-uri,sau,poate,o copilărie nefericită...Timpul acolo trece foarte greu......De câte ori se deschide o uşă,toţi ridică ochii plini de speranţă,încercând să zâmbească timid,să demonstreze că ei ŞTIU,că s-au luat la"trântă"cu viaţa,că nu şi-au pierdut spe-
ranţa,că au multe planuri pentru viitor...Însă,când pronunţă cu-
vântul"VIITOR"li se înnegurează faţa,iar plânsul li se opreşte în gât,parcă sugrumându-i.....
Plantele din curtea spitalului se străduiesc să aline suferinţele
celor a căror speranţă depinde de capacitatea doctorilor şi nu în
ultimul rând, de DIVINITATE !







































Realizat şi postat de SÎRBU ELENA,profesoară de matematică,pensionară din CONSTANŢA,ROUMANIA


Realizat şi postat de SÎRBU ELENA(alias ,Liana Elianas),
profesoară de matematică pensionară,din oraşul
Constanţa,Roumania.
Copyright - All Rights Reserved.
Copyright - Toate drepturile rezervate 




Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu