..........VREMURI  ÎNTUNECATE............
În familii,în micile localităţi rurale sau urbane,
parcă au intrat dihoniile.Unul împotriva celor-
lalţi.Nu pot înţelege cum s-au degradat relaţiile

între oameni...Evenimentele se precipită unul du-
pă altul,care mai de care mai supărătoare...Averi acumulate folosind metode degradante,prin min-
ciuni,fraude sau distrugeri de vieţi omeneşti....

Petiţie online semnată de aproape 150 000de ro-

mâni(cei care au avut la dispozţie un computer și
au ştiut să-l folosească),plus cele peste 20 000 de

SMS-uri trimise de cei care au ştiut cum să trimi-

tă,dovedesc faptul că oamenii au ajuns la limita
răbdării.Nervii sunt întinşi la maxim ,precum un
balon în care s-a pompat aer fierbinte.Nu se poa-
te trăi doar cu aer...şi acela prea încălzit la"foc 

mic"reuşind să stârnească furie datorită umilin-

ţelor îndurate pentru o slujbă cu un salariu deri-
zoriu,sau ,şomeri,după ani şi ani munciţi,rămași 
în prag de pensie,fără nici o speranţă de a mai 

găsi la vârsta lor ceva de lucru,orice,ca să-și poa-

tă trimite copiii la şcoli...Vremuri întunecate........
Vremuri de restrişte şi degringoladă a sufletelor
noastre şi ale acestui popor....despre care nu tre-
buie să comentăm,pentru că ,fără efort,devenim
martiri ai acestui neam.........................................

A urmat prăbuşirea avionului ,accident soldat cu pierderea a doi oameni(ar fi trebuit să scriu cu li-
tere mari,OAMENI),două valori ale acestui po-
por,renumitul aviator Adrian Iovan și eminentul
medic stagiar Aurelia Ion.Am aşteptat cu"sufle-
tul la gură",rugându-mă alături de cei mulţi,ca să fie salvaţi toţi cei loviţi de această neşansă de a se afla acolo,în acel avion...Am plâns,m-am bu-
curat apoi la auzul unor veşti bune,dar care s-au
dovedit a fi false,precum vocea celui care bâiguia
un răspuns care demonstra tuturor,că habar nu 
avea ce se întâmplă,sau....nu-i păsa,considerând
probabil,că în afara de propria persoană,nimeni
și nimic nu este important...Sunt revoltată...
Întotdeauna am fost mândră că aparţin acestui 
popor,străduindu-mă să-mi fac munca corect,să 
nu-mi reproşez că nu am încercat tot pentru obți-
nerea rezultatelor pentru care să fiu mulţumită,
ştiind că această activitate va contribui la forma-
rea şi educarea unor generaţii tinere.Am plâns
mult,cu toate că cei doi dispăruţi o dată pentru
totdeauna nu au fost rudele mele...Am plâns de
ruşine că sunt conaţională cu cei care nu au fă-
cut nimic să se ridice deasupra prostiei,laşităţii,
lipsei de responsabilitate și a simțului civic...care 
nu au făcut nimic ca SĂ   SALVEZE   VIEŢI....
oricare ar fi fost ele...

Oh,Doamne......

Vino,Doamne...

Să vezi ce a mai rămas .....din OAMENI

Vino,DOAMNE !!!!

Oh,Doamne....Nu-i mai lua pe cei buni ,pentru că şi aşa  sunt prea puţini.....

M-a impresionat mult dăruirea acestor ţărani,a
tuturor locuitorilor,care s-au implicat în scotoci-
rea munţilor,cu speranţa că vor da ajutor imediat
pentru găsirea celor aflaţi în primejdie de moarte
...Nu le-a fost frică de vitregiile vremii,de păduri-
le aflate în negura nopţii şi a ceţii,de traseul peri-culos,sau de zăpada în care se afundau uneori ,
până la brâu...Alături de ei am văzut tinerele voluntare de la SMURD,care nu au pregetat să urce muntele,încurajându-se cu speranţa că vor a-
junge la timp ca  SĂ  SALVEZE  VIEŢI...!!!!!
Şi totuşi,cum am mai spus,poporul român are rădăcini adânci în această parte a lumii...oricât a
vrut...unul...(a cărui nume nici măcar nu trebuie pomenit).......să înnece toţi ţăranii şi să distrugă  
toate satele.Cred că acest personaj nu are nimic 
în comun cu acest popor,datorită existenţei căru-
ia,mai"vieţuieşte"şi el.........................................
Mulţumesc eroilor din Ardeal,din Apuseni,
pentru faptul că încă mai există,păstrând nealte-
rată esenţa pură a acestui neam românesc.

Realizat și postat de SÎRBU ELENA,profesoară de matematică,pensionară din CONSTANȚA,ROUMANIA

Copyright - All Rights Reserved.

Copyright - Toate drepturile rezervate