TOATE ACESTE FRUMOASE FLORI SUNT REZULTATUL MUNCII TIMP DE MAI MULT DE 5 (CINCI) ANI
PENTRU A LE CULTIVA,PLATIND CU "BANI GREI",FIECARE PLANTUTA INALTA ,LA INCEPUT,DE CATIVA CM
ACUM ELE SE RASFATA PE PERGOLA DIN FATA CASUTEI DE LA
LUMINA-CONSTANTAROMANIA
Nu ştiu de ce se plâng pensionarii că se plictisesc.Eu nu am timp de plictiseală.Toată dimineaţa muncesc în apartament...
găsesc eu ce...Niciodată nu mă pot lăuda că am terminat toate treburile.După-amiază,plecăm la grădinile noastre.La Lumina
avem multe flori,despre care am ce povesti.Când ajungem acolo,ne întâmpină mirosul reavăn de pământ,miros de fân cosit,de uscături arse de câte un vecin care şi-a făcut curat în
curte .Este mirosul ce îmi trezeşte amintiri din vacanţele de vară petrecute la Moviliţa,lângă Techirghiol,la bunica.
Străbunicii mei,refugiaţi din Ardeal din cauza prigoanei austro-ungare,au trecut într-o noapte graniţa spre Muntenia,
sfătuiţi şi ajutaţi de Istvan,vecin şi prieten din copilărie cu ei.
Au încărcat pe cai ce au crezut că e mai important din toată averea lor,copiii,un blid cu napoleoni din aur şi regretele că au lăsat în urmă acareturi mândre construite de străbunii lor,pajişti,păşuni,livezi şi păduri în zona Răşinarilor.Puţini au fost cei care au scăpat astfel.În urma lor, cerul parcă a luat foc.Flăcări mari se ridicau acolo unde fuseseră casele românilor transilvăneni.
La sud de Carpaţi i-au întâmpinat românii din Muntenia,
oferindu-le "casă şi masă",până când,Regele Carol I i-a împroprietărit cu câte 50 ha de pământ în Dobrogea.
Străbunicii mei,oameni gospodari,nu au pregetat şi şi-au
construit la Moviliţa o casă frumoasă,care,până la aşa zisa
revoluţie din 1989,era încă cea mai mare şi mai arătoasă din
tot satul.Străbunicii mei,bunicii şi toţi fraţii şi surorile tatălui
meu au fost oameni blonzi,cu ochi albaştrii sau negri,înalţi,unii depăşind doi metri înălţime.Noi,nepoţii şi strănepoţii lor,nu am reuşit să creştem la fel de înalţi.Bunica ne spunea că asta se datorează vânturilor din Dobrogea care ne-a"uscat oasele şi ne-a zbârcit pielea".
Aşteptam cu nerăbdare vacanţa mare ca să pot ajunge la bunica.Bunicul,om deştept şi autoritar a fost primar respectat şi apreciat de toţi consătenii.El judeca corect toate pricinile ivite între săteni.Celor vinovaţi de furt,minciună sau comportament indecent,le administra o corecţie cu bastonul.
Din acest motiv,în acel sat nu era necesară încuierea porţilor sau uşilor casei atunci cînd oamenii plecau cu treburi în alte localităţi.Dacă cel ce venea în vizită la cineva din sat,găsea mătura aşezată pe pragul casei,pleca,ştiind că proprietarul nu este prin apropiere.
După al doilea război mondial,au venit la conducerea ţării comuniştii,care l-au ameninţat pe bunicul că îl vor trimite la închisoare pentru că avea pământ mult şi era bogat.Nu au mai apucat să-şi ducă ameninţările până la capăt,pentru că,bunicul fiind bolnav de inimă,Dumnezeu s-a îndurat şi l-a luat dintre noi,scutindu-l de umilinţele la care au fost supuşi
mulţi oameni de seamă ai naţiei noastre,care au fost trimişi să muncească la Canalul Dunăre-Marea Neagră,în minele de cărbune sau în Bărăgan.....
.....Bunica,femeie înţeleaptă,rămasă singură cu 11 copii,a fost
prima moşiereasă din Dobrogea şi din ţară care şi-a donat toată averea la Cooperativa agricolă de producţie,care se străduia să se înfiinţeze.Astfel a scăpat ea şi toţi copiii ei de temniţele care au măcinat vieţile multor români,care nu aveau
nici o vină,în afară de faptul că se născuseră într-o familie de
gospodari,intelectuali cu o mică sau mai mare avere.
...va continua...
Realizat şi postat de SÎRBU ELENA(alias ,Liana Elianas),
profesoară de matematică pensionară,din oraşul
Constanţa,Roumania.
Copyright - All Rights Reserved.
Copyright - Toate drepturile rezervate
| 
