Blidul cu mancare

De fiecare data,cand incep sa scriu aici,imi propun  ca din experienta  dobandita de mine  privind cultivarea si ingrijirea florilor, sa transmit celor interesati,indragostitilor de plante,sfaturi utile si recomandari privind procurarea  si ingrijirea,plantarea..etc......Dar,actuala situatie sociala,economica si politica a tarii este atat de grava ,incat  noi,  impreuna,ajutati de bunul Dumnezeu,trebuie  SA REZISTAM pentru ca EXISTAM pe aceste meleaguri dintotdeauna....Cred ca pe undeva ,in istoria noastra s-a strecurat o mare greseala.......si anume,imensa bunatate si blandete a neamului romanesc....Si,iar mi-aduc aminte de bunica ce era considerata de consateni o  mare   specialista in prepararea  placintelor,prajiturilor si a  oricarui fel de mancare.Daca din intamplare,un drumet oarecare facea popas langa casa bunicilor,acestia deschideau larg poarta, dand dovada de ospitalitate ,il invitau sa intre in curte strigand catre una din fetele lor,sa mai adauge pe masa inca un blid cu mancare pentru calatorul ostenit.La fel  procedem si noi astazi,de cate  ori vine un musafir neasteptat ,sau...nepoftit.Ceea ce se intampla astazi in tara ,cred ca se datoreaza acestei educatii stramosesti.....ca intotdeauna , mai este loc pentru cineva care sa primeasca un blid cu mancare,intr-o casa cu oameni buni,gospodari care au ce pune pe masa si considera ca in lumea asta mare  este loc pentru "oricine."Acest popor cu mare dragoste pentru povesti ,snoave si proverbe,nu a tinut cont de Povestea cucului,in care se spune ca aceasta pasare depune ouale in cuibul unei pasari oarecare,care se straduie sa le cloceasca,sa hraneasca toti puii (ai ei si ai cucului).Se stie ca puii cucului "tipa mai tare",au "ciocul mai mare" si  "rude peste hotare" si dau iute din picioare pana cand sarmanii pui de romani, raman fara case si averi,ca strabunicii mei refugiati din Ardeal.................Pentru ca   "romanul face haz de necaz",in fotografie ,vă prezint "cea mai mare lenesa" din cate fiinte am cunoscut:Coana Mita,pisicuta,care hoinăreşte şi se odihneşte în curtea căsuţei de la Lumina,începând din mai,până la sfârşitul lunii noiembrie,când vremea se răceşte!Interesantă este pozitia pe care o adoptă atunci când se odihneşte(adică toată ziulica),cu piciorele sprijinite musai de peretele casei şi cu capul spre rondurile cu flori care o atrag,dar a învăţat că nu are voie să strice nimic şi să nu îndrăznească să calce vreo plantă...

                                                               

Realizat şi postat de SÎRBU ELENA(alias ,Liana Elianas),
profesoară de matematică pensionară,din oraşul
Constanţa,Roumania.

Copyright - All Rights Reserved.

Copyright - Toate drepturile rezervate