COPIII VECINILOR .. ..(2)
Lucian si Corvin erau la liceu când doamna Paulina le-a făcut o surpriză neaşteptată dăruindu-le un frăţior pe care imediat l-au luat sub aripa lor neprotectoare,amuzându-se cu fel de fel de farse,toate îndreptate asupra micului şi gălăgiosului intrus ,care plângea neostoit de nimeni. Doar biberonul mereu plin cu lapte îl făcea pe Oviduţ să tacă,să deschidă ochii mari şi negrii pe care-i aţintea asupra Paulinei,urmărin-
du-i mişcările,clipind des,parcă spunându-i să se
grăbească,deoarece el are de gând să alerge în curând.
Din acele momente,liniştea şi ordinea în casa frumoasă şi curată ,au dispărut, ca şi când n-ar
fi fost niciodată acolo.
Dimineaţa,la prânz şi seara,când toată familia
se aşeza la masă și domnul învăţător binecuvân-
ta bucatele,mulţumindu-i lui Dumnezeu că l-a a-
jutat şi de data aceea să ofere copiilor mâncare bună,Oviduţ îşi începea bâlciul...Dacă în farfuria
lui nu se afla cea mai mare bucată de carne din
toată oala cu mâncare -prefera pieptul de la orice pasăre de curte,fie că era puişor,găină bătrână,
gâscă,raţă sau curcan,acesta trebuia să se afle întreg, "întreguţ",fără nici o fărâmiţă lipsă ,în propria farfurie...In cazul în care Lucian ,cu aju-
torul lui Corvin reuşea să ştrepelească din mân-
care ,bucăţica favorită a lui Oviduţ,imediat afla tot satul,datorita zbieretelor pe care le scotea din toţi bojocii,prâslea cel pricăjit şi năcăjit.....
Era mic şi ...slaaab... de-i puteai face inventarul coastelor şi osicioarelor mâinilor şi picioarelor...
ca să poţi constata ,de nu şi-a pierdut câteva,
prin păduri şi poieni ,de atâta joacă ,toată ziua...
Adevăratul bâlci,acum începea,deoarece ţipetele lui Oviduţ declanşau o reacţie în lanţ din partea tuturor celor care erau în acel moment în casă,şi care începeau să arunce în el cu cocoloaşe de pâine,de hârtie,cu surcele,cu nuci,încât bietul
copilaş ,se refugia plângând mai cu foc , pe fânul strâns în fânarul ce umplea tot podul casei,ador-
mind în cele din urmă,nemancat si suduit până a
doua zi,când o lua de la capăt cu aceleaşi talente.
(va continua)
Lucian si Corvin erau la liceu când doamna Paulina le-a făcut o surpriză neaşteptată dăruindu-le un frăţior pe care imediat l-au luat sub aripa lor neprotectoare,amuzându-se cu fel de fel de farse,toate îndreptate asupra micului şi gălăgiosului intrus ,care plângea neostoit de nimeni. Doar biberonul mereu plin cu lapte îl făcea pe Oviduţ să tacă,să deschidă ochii mari şi negrii pe care-i aţintea asupra Paulinei,urmărin-
du-i mişcările,clipind des,parcă spunându-i să se
grăbească,deoarece el are de gând să alerge în curând.
Din acele momente,liniştea şi ordinea în casa frumoasă şi curată ,au dispărut, ca şi când n-ar
fi fost niciodată acolo.
Dimineaţa,la prânz şi seara,când toată familia
se aşeza la masă și domnul învăţător binecuvân-
ta bucatele,mulţumindu-i lui Dumnezeu că l-a a-
jutat şi de data aceea să ofere copiilor mâncare bună,Oviduţ îşi începea bâlciul...Dacă în farfuria
lui nu se afla cea mai mare bucată de carne din
toată oala cu mâncare -prefera pieptul de la orice pasăre de curte,fie că era puişor,găină bătrână,
gâscă,raţă sau curcan,acesta trebuia să se afle întreg, "întreguţ",fără nici o fărâmiţă lipsă ,în propria farfurie...In cazul în care Lucian ,cu aju-
torul lui Corvin reuşea să ştrepelească din mân-
care ,bucăţica favorită a lui Oviduţ,imediat afla tot satul,datorita zbieretelor pe care le scotea din toţi bojocii,prâslea cel pricăjit şi năcăjit.....
Era mic şi ...slaaab... de-i puteai face inventarul coastelor şi osicioarelor mâinilor şi picioarelor...
ca să poţi constata ,de nu şi-a pierdut câteva,
prin păduri şi poieni ,de atâta joacă ,toată ziua...
Adevăratul bâlci,acum începea,deoarece ţipetele lui Oviduţ declanşau o reacţie în lanţ din partea tuturor celor care erau în acel moment în casă,şi care începeau să arunce în el cu cocoloaşe de pâine,de hârtie,cu surcele,cu nuci,încât bietul
copilaş ,se refugia plângând mai cu foc , pe fânul strâns în fânarul ce umplea tot podul casei,ador-
mind în cele din urmă,nemancat si suduit până a
doua zi,când o lua de la capăt cu aceleaşi talente.
(va continua)
|
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu