COPIII VECINILOR (4)
Corvin insotit de Lucian urmarira cu nerabdare plecarea precipitata a doamnei Paulina,care le daduse in grija pe Ovidut sa-l supravegheze pana se trezeste,apoi sa-i dea de mancare si sa-l ia cu ei la pasune. Cu toate ca era duminica,ea se grabea sa nu intarzie la scoala ,unde , elevii care abia intrasera in clasa I ,o asteptau ca sa mearga in excursie. Fiind siguri ca nimic nu-i va impiedica sa-si puna in practica ultima nazbatie nascocita din vreme, Lucian si Corvin,intrara in camera unde dormea fara griji ,asezat de-a curmezisul patului,Ovidut,cu chipul inseninat de cine stie ce vis cu
Zane si Feti-frumosi....
Urma sa implineasca in curand 4 ani si parintii -i promisesera ca -i vor cumpara prima pereche de pantofi adevarati si o pereche de pantaloni
pe masura lui,caci pana atunci,in fiecare
an,de ziua lui,domnul Prisacaru,urca in podul casei si dupa o lunga perioada de cautari,mormaieli,zgomote de lucruri ravasite si aruncate,cobora tinand triumfator un pantalon vechi de la fratii mai mari si bineinteles o pereche de opincute lejere,putin cam mari,dar...vorba Paulinei...daca strange bine nojitele,si daca mai pune putina hartie de ziar,la varf,o sa-i vina ca "turnate".Nici
cu pantalonii nu trebuia sa-i fie rusine lui Ovidut,chiar daca ar mai fi incaput unul ca el in nadragii ramasi de la
fratii mai mari...pentru ca tatal il sfatuia sa caute prin fanar sau prin grajd,o sforicica tocmai buna de legat strans la brau,ororile pe care cu vocea blanda,i le lauda
..."mai copile,vezi tu ce ti-am gasit???Daca nu ar fi avut gaura asta in genunchi,ar fi ca si noi nouti!..Ia pipaie si tu ,material moale ,frumos colorat si calduros ce e!!!. ..
In fiecare an,Ovidut,cu lacrimi in ochi si plansul sugrumat in gat,asista de ziua lui, la acelasi ceremonial ,incheiat cu un sfat calduros din partea parintilor:"Lasa ,taticutule ,ca sunt foarte buni!Alti copii ,nu au nici macar atat!"Toata aceasta ceremonie se desfasura in curte,in prezenta fratilor si surorilor care zambeau fortat si se straduiau din rasputeri sa nu izbucneasca in hohote de ras,oprite din timp de privirea apriga a Paulinei. Nerabdatori sa-si duca planul la indeplinire si sa nu intarzie nici la meciul de fotbal organizat pe izlaz intre copiii care duceau vitele la pasune, Lucian si Corvin,cum intrara in dormitorul unde se lafaia ca un pasa intre perne,Ovidut,incepura sa topaie si sa cante cata -i tinea gura,sa-l traga de maini si de picioare,pana reusira cu greu , sa-l trezeasca...
Dintr-o rasuflare ,i-au povestit cum ,"din intamplare",
i-au auzit pe parintii lor spunand ca "Ovidut nu va avea haine noi pana ce nu va reusi sa duca gastele la pascut ,pe coasta bisericii"...
La auzul vestii,lui Ovidut i-a pierit orice urma de somn,s-a ridicat din pat,imbracand aceeasi pantaloni ponositi si incaltandu-se cu opincile mult prea mari ca sa stea in picioare chiar si legate strans cu nojite...Ca sa nu-l impiedice la mers si ,tinand cont de sfatul Paulinei,a facut niste cocoloase mari din ziar si le-a asezat la calcaie, sa-i tina piciorul impins catre varful opincii,sa nu le mai scape din picioare.
Urmandu-si fratii mai mari la bucatarie si vazandu-i ca-si pregatesc traistute cu mancare,s-a hotarat ca si el trebuie sa faca la fel,daca parintii au incredere ca va reusi sa fie folositor in activitatile din gospodarie.
Neavand traistuta lui,a inhatat o cosnita ,mare cat el,in care a asezat cu grija o mamaliga intreaga, pe care Paulina o lasase pe masa,a luat din camara vreo 6 cepe mari ,8 oua fierte si o bucatica mica de branza,care s-a ratacit rapid printre celelalte bucate.
Fratii au urmarit,pe sub sprancene toata pregatirea lui Ovidut si au plecat cu vitele la pasune, chiuind si distrandu-se pe seama fratelui mai mic,care se chinuia sa scoata gastele din curte si totodata sa tarasca dupa el gogeamite cosnita...
Corvin insotit de Lucian urmarira cu nerabdare plecarea precipitata a doamnei Paulina,care le daduse in grija pe Ovidut sa-l supravegheze pana se trezeste,apoi sa-i dea de mancare si sa-l ia cu ei la pasune. Cu toate ca era duminica,ea se grabea sa nu intarzie la scoala ,unde , elevii care abia intrasera in clasa I ,o asteptau ca sa mearga in excursie. Fiind siguri ca nimic nu-i va impiedica sa-si puna in practica ultima nazbatie nascocita din vreme, Lucian si Corvin,intrara in camera unde dormea fara griji ,asezat de-a curmezisul patului,Ovidut,cu chipul inseninat de cine stie ce vis cu
Zane si Feti-frumosi....
Urma sa implineasca in curand 4 ani si parintii -i promisesera ca -i vor cumpara prima pereche de pantofi adevarati si o pereche de pantaloni
pe masura lui,caci pana atunci,in fiecare
an,de ziua lui,domnul Prisacaru,urca in podul casei si dupa o lunga perioada de cautari,mormaieli,zgomote de lucruri ravasite si aruncate,cobora tinand triumfator un pantalon vechi de la fratii mai mari si bineinteles o pereche de opincute lejere,putin cam mari,dar...vorba Paulinei...daca strange bine nojitele,si daca mai pune putina hartie de ziar,la varf,o sa-i vina ca "turnate".Nici
cu pantalonii nu trebuia sa-i fie rusine lui Ovidut,chiar daca ar mai fi incaput unul ca el in nadragii ramasi de la
fratii mai mari...pentru ca tatal il sfatuia sa caute prin fanar sau prin grajd,o sforicica tocmai buna de legat strans la brau,ororile pe care cu vocea blanda,i le lauda
..."mai copile,vezi tu ce ti-am gasit???Daca nu ar fi avut gaura asta in genunchi,ar fi ca si noi nouti!..Ia pipaie si tu ,material moale ,frumos colorat si calduros ce e!!!. ..
In fiecare an,Ovidut,cu lacrimi in ochi si plansul sugrumat in gat,asista de ziua lui, la acelasi ceremonial ,incheiat cu un sfat calduros din partea parintilor:"Lasa ,taticutule ,ca sunt foarte buni!Alti copii ,nu au nici macar atat!"Toata aceasta ceremonie se desfasura in curte,in prezenta fratilor si surorilor care zambeau fortat si se straduiau din rasputeri sa nu izbucneasca in hohote de ras,oprite din timp de privirea apriga a Paulinei. Nerabdatori sa-si duca planul la indeplinire si sa nu intarzie nici la meciul de fotbal organizat pe izlaz intre copiii care duceau vitele la pasune, Lucian si Corvin,cum intrara in dormitorul unde se lafaia ca un pasa intre perne,Ovidut,incepura sa topaie si sa cante cata -i tinea gura,sa-l traga de maini si de picioare,pana reusira cu greu , sa-l trezeasca...
Dintr-o rasuflare ,i-au povestit cum ,"din intamplare",
i-au auzit pe parintii lor spunand ca "Ovidut nu va avea haine noi pana ce nu va reusi sa duca gastele la pascut ,pe coasta bisericii"...
La auzul vestii,lui Ovidut i-a pierit orice urma de somn,s-a ridicat din pat,imbracand aceeasi pantaloni ponositi si incaltandu-se cu opincile mult prea mari ca sa stea in picioare chiar si legate strans cu nojite...Ca sa nu-l impiedice la mers si ,tinand cont de sfatul Paulinei,a facut niste cocoloase mari din ziar si le-a asezat la calcaie, sa-i tina piciorul impins catre varful opincii,sa nu le mai scape din picioare.
Urmandu-si fratii mai mari la bucatarie si vazandu-i ca-si pregatesc traistute cu mancare,s-a hotarat ca si el trebuie sa faca la fel,daca parintii au incredere ca va reusi sa fie folositor in activitatile din gospodarie.
Neavand traistuta lui,a inhatat o cosnita ,mare cat el,in care a asezat cu grija o mamaliga intreaga, pe care Paulina o lasase pe masa,a luat din camara vreo 6 cepe mari ,8 oua fierte si o bucatica mica de branza,care s-a ratacit rapid printre celelalte bucate.
 |
| In spatele casei parintesti râul a săpat malul şi a ajuns aproape de grajd |
 | ||
| Unul dintre cei mai indragiti nepoti,plin de ciocolata,pe nas,obraji,maini si bineinteles ...pe haine si covoare Cu mare greutate ,Ovidut , cu o nuielusa intr-o mana,iar cu cealalta tarand cosnita imensa, a reusit sa goneasca gastele din curte ,sa iasa pe poarta,dar....atunci cand le indemna la deal,urcau cativa metri,apoi ca la o comanda,se intorceau toate si porneau in zbor inapoi spre casa deoarece le atragea ca un magnet apa paraului care isi facuse vad chiar prin spatele curtii...   Şi totul a început să se rotească într-un ritm disperat...din partea lui Oviduţ...... ....Înapoi după gâşte,târând paporniţa.... ....Urcat cu gâştele câţiva metri........târând paporniţa ......Gâştele se întorc în zbor de unde au plecat.... .....Şi tot aşa,până când cei de sus de pe izlaz au auzit strigătele de necaz şi suduielile peltice şi sâsâite ale lui Oviduţ şi au lăsat meciul de fotbal,s-au aşezat pe culmea dealului, să priveasca distracţia ,să fluiere ,să-l încurajeze ,să chiuie....totul într-un hohot nesfârşit de râs..care a ţinut mai mult de o oră.. Intre timp,o ceată de băieţi mai mari care se întorceau de la scăldat,au fost atraşi de teribila gălăgie şi veselie ,care adunase o mulţime de privitori,mari si mici,bătrâni şi tineri.... ....dar....privirile lor intrebătoare erau aţintite asupra coşniţei, ţinută strâns de către Oviduţ roşu la faţă şi transpirat,care în acest chin lung prin care trecuse ,n-o abandonase nici o clipă ... Plini de şireata compasiune,l-au înconjurat ,întrebându-l dacă îl pot ajuta cu ceva,daca a obosit şi e timpul să se odihnească olecuţă,să-i care ei paporniţa,că e cam grea...da'ce are'n ea...!?.. şi tot aşa cu binişoru' îl determinară pe Oviduţ să le arate minunăţie de bucate... o mămăligă întreagă,ceapă,ouă ,toate asezonate cu fărâmituri de brânză.Când văzură ce de mâncare cărase Oviduţ ba la deal,ori ba la vale,se întinse o masă mare chiar pe iarba de la poale de deal , de pe care începură să coboare în goană către "meseni" şi copiii care până atunci se distraseră aşa de bine la spectacolul oferit gratis de "un copil mic şi năcăjit"!!!!!!!! PS . Cu toate că Oviduţ nu a reuşit niciodată (nici el şi nici altcineva) să urce gâştele pe Coasta bisericii,părinţii i-au cumpărat o frumuseţe de hăinuţe,şi pantofiori,pentru că în acea toamnă,băiatul nostru a fost înscris Anul I la grădiniţa din sat!
PS(foarte important !)
TOATE FOTOGRAFIILE DE PE ACEST BLOG, SUNT REALIZATE DE MINE, DEŢINÂND DREPT INCONTESTABIL DE PROPRIETATE ASUPRA LOR. |
O descriere superba, a unei perioade de saracie, pe care sper sa nu mai fie nevoit niciun copil din Romania, sa o mai traiasca. Pacat ca acest lucru este doar o speranta. Ati descris asa de frumos acele momente, incat le vizualizam in timpul citirii. Oare de ce mi-a rasarit cate o lacrima in coltul ochilor?
RăspundețiȘtergere