REPETABILUL VIS (2' )

NOAPTE DE OCTOMBRIE-DOICESTI
LANGA TARGOVISTE

VISUL    (2')
   Locuinţa părinţilor mei fiind situată aproape de Piaţa Griviţei,cea mai
mare şi cea mai aprovizionată din oraş,
toate rudele,prietenii şi
cunoştinţele care aveau
de cumpărat sau de 
  vândut ceva,după terminarea treburilor,veneau în 
 vizita la noi.Uneori aveam câte 10-15 musafiri,  
 rude  ale mamei,sau tatălui şi prieteni de-ai  lor din copilărie.
           Aveam o casă mare,cumpărată de bunicul din partea tatălui,unde de fiecare dată ,când în curte
apăreau veseli,cu paporniţele pline de bunătăţi,
unchii,mătuşile ,verii şi verişoarele de prin satele
din judeţ,sau de prin cartierele mai îndepărtate,ale
oraşului,mama,aşternea iute o faţă de masă apre-     
 tată,plină de flori brodate cu migală,chiar de ea!
       Se încingea un ospăţ,cu caş şi brânză proaspă-
tă,pui aduşi de la  Moviliţa ,fripţi repejor în ceaun,
cartofi prăjiţi,sau piure,pilaf aburind,roşii mari şi
dulci,castraveţi,ceapă şi ardei de prin grădinile lor.
        Totul se pregătea rapid,printre glume,ştiri des-
pre cunoştinţe comune,sau despre rudele care nu reuşiseră să ajungă la târg.
         La aflarea veştii că eu  începusem să vorbesc,
casa cea primitoare s-a umplut de rude dornice să vadă minunea...Vorbeau toţi odată,nerăbdători să-
mi audă glasul,cerându-mi să le spun cum mă nu-
mesc ,rămânând muţi de uimire, atunci când mama
m-a rugat să le spun o poezie sau...o poveste.
        S-a aşternut o linişte nefirească în casa în care
de obicei ,doar noaptea nu se mai auzeau glume si
râsete. Mama se mişca uşor ,parcă cu evlavie sa
nu deranjeze,să nu facă nici un zgomot,pregatind
farfuriile şi tacâmurile pentru masă.
         Fără emoţii,am început să le recit o poezie,apoi 
am cântat un cântecel pe care-l auzisem la radio
(Ilenuţa  tractorista ), declanşând o veselie de
nedescris,toţi începând să cânte o dată cu mine.
          Ce a urmat,nici nu vă puteţi închipui....Fiecare
din cei prezenţi,m-a luat in braţe,m-a sărutat,şi
mi-a oferit cadoul pe care-l pregătiseră.La fiecare
le mulţumeam,spunându-le pe nume,ceea ce a stâr-
nit o euforie generală...Toţi încercau să-mi pună întrebări din ce în ce mai grele,eu reuşind să le dau
răspunsuri mulţumitoare,până când au obosit,sau până când mirosul îmbietor de friptură şi de plă-
  cintă dobrogeană,pregătite de mama,i-a determi-
 nat  să se aşeze la masă,discutând  necontenit,
arătându-şi uimirea ,nevenindu-le încă să creadă ce văzuseră şi auziseră.
         Doar două dintre mătuşile mele (o soră de-a mamei şi una de-a tatălui meu )erau tare necăjite..

...Speraseră până în ultima clipă,că una din ele,va

reuşi să mă înfieze,crezând că părinţii mei vor renunţa la mine,pentru că nu vorbeam şi pentru că
aveau deja o fiică mai mare .

Ruja sau rujalina,floare din care am reusit sa cultivam pe aceasta
de culoare galbena.

Continuare în postarea următoare......


   (Realizat şi postat de Sîrbu Elena,profesoară de matematică, pensionară din Constanţa,ROMÂNIA)      


FOTOGRAFIILE SUNT  REALIZATE DE MINE  ,IN GRADINA NOASTRA DE LA LUMINA,CONSTANTA-ROMANIA SI IMI ASUM DREPTUL INCONTESTABIL, DE PROPRIETATE,AL ACESTORA.