REPETABILUL VIS (5)
Am fost întrebată de ce am ales acest titlu...
Cu toate că şi acum dorm foarte puţin,în acest timp destinat odihnei,eu visez....de regulă ce se va petrece a doua zi...sau mai târziu..peste câteva zile,săptămâni,luni sau ani,fiind pusă destul de des în faţa fenomenului de "deja vue"!
Uneori,visele erau atat de ciudate,şi îmi spuneam că va fi imposibil să fiu părtaşă la asemenea evenimente!
Şi totusi,.....Întâmplarea se petrecea,cândva şi eram atât de derutată în acele momente,încât mă gândeam dacă e vis sau realitate!!!!
Am citit multe cărţi în care speram să găsesc un răspuns la frământarile mele....Apreciam totuşi că nu m-am născut în perioada prigoanei unor astfel de oameni care "văd "uneori ,ceeace nu se vede!!!
Tatăl meu,şi-a dorit atât de mult un fiu,încât atunci când a văzut că şi al doilea copil a fost tot o fetiţă,
a recţionat ciudat.....nu m-a declarat ,pentru obţinerea certificatului de naştere...decât după câteva luni,la insistenţele mamei ,care nu ştia că acest act nu există dar, îi trebuia pentru vaccinările care se făceau gratis, copiilor nou născuţi. (Acum,vaccinările se plătesc!)
Pentru că,eram foarte cuminte,adică nu plângeam cu sau fără motiv,mama mă hrănea,apoi mă aşeza într-un pătuţ,deschidea micul radio pe care -l aveau şi trebăluia prin casă ascultând muzică sau diverse emisiuni.Norocul meu,că era foarte grijulie şi nu uita să mă hrănească, sau să-mi schimbe scutecele,deoarece nici măcar nu
scânceam ca să-i aduc aminte că mai existam şi eu pe acolo.Pentru că era prea ocupată cu surioara mea mai mare cu doi ani,a neglijat să-mi vorbească,să-mi explice,
considerând că sunt prea mică pentru ca să pricep ceva.
Cred că de aceea am început să vorbesc abia la 3 ani.
Făcând o paranteză,pentru cei care veţi avea copii,să nu neglijati acest aspect.Chiar dacă este foarte mic,unui copil trebuie să-i vorbeşti încă de când se naşte.Nu trebuie să folosiţi diminutivele sau cuvintele stâlcite ,sâsâite sau incomplete,pentru că va afecta dezvoltarea ulterioară a vocabularului copilului.Credeţi că este inutil,
deoarece copilul nu înţelege nimic????
Vă rog să faceţi o încercare:Adresaţi un cuvânt jignitor unui copil de câteva luni....reacţia de apărare nu va întarzia să apară,copilul izbucnind într-un plâns pe care ,numai cu ajutorul părinţilor lui îl veţi potoli.A doua încercare...spuneţi unui copilaş de câteva luni,vorbe duioase,mângâietoare... el va surâde şi va începe să vorbească mult mai curând decât alţii de aceeaşi vârstă .
Si acum,iata
.....................*...V I S U L...*........................
care s-a repetat mulţi ani de-a rândul ,încă de când aveam doar trei ani...şi începea, imediat ce adormeam.
Cum închideam ochii,mă prăbuşeam printr-un tunel vertical,întunecos,cu pereţi cilindrici, ca ai unei fântâni...mă prăbuşeam vertiginos...parcă la infinit..nu mă mai opream...era foarte lung ..şi deodată se zărea o
sclipire verde şi aterizam uşoară ca un fulg,pe o câmpie
cu iarbă mătăsoasă,care mă învăluia ,atenuându-mi căderea.
Cerul senin scălda totul într-o lumină aurie,care făcea ca râul vijelios care străbatea poiana să capete reflexe de curcubeu .Dincolo de râu,pe celălalt mal,oameni înalţi,frumoşi îşi vedeau de treburile lor...Copii alergau prin iarba înaltă ,plină de flori nemaivăzute.
O fetiţă care semăna foarte mult cu mine ieşi din pădurea de stejari falnici şi vegetaţie luxuriantă, se apro-
pie de mal surâzând şi ridică braţele sus,legănându-le.
.Râul se rostogoleşte cu vuiet între noi,separându-ne.
Şi acum îmi răsună în minte vocea îngerească a fetiţei, fredonând un cântecel:
..........................Lună,lunişoară,
........................ ce eşti gălbioară
.........................ca o lămâioară
.........................te rog sa alergi
..........................şi să-mi aduci ,din cer,
..........................din văi ,din lunci,
..........................o S T E A.........
...........................să vină să doarmă
...........................doar pe perna mea!
Apropiindu-mă de mal ca să aud mai bine cântecul,lângă mine a apărut un bătrân cu plete lungi şi albe,foarte
înalt,(aproape 3m),îmbrăcat în straie albe ,care m-a
mângâiat pe creştet,m-a ridicat sus către cerul auriu
apoi m-a aşezat lângă copiii care se apropiaseră în fugă.
Cu glas molcom a început să depene povestea acestui neam...vorbea de locuri şi cetăţi străvechi de oşteni viteji,de femei frumoase şi vrednice..............
..........................De fiecare dată....altă poveste!
 |
| Ca un tunel......spre adancuri |
 |
| Padurea din vis..... |
Niciodata nu trebuie să spunem că TIMPUL a trecut,ci
noi suntem aceia care trecem prin timp.
 |
STANJENEL(IRIS)OLANDEZ
Am avut mai mulţi bulbi,dar numai unul se străduie să reziste
de câţiva ani în grădină,iar floarea lui rămâne
frumoasă,câteva zile. |
(Realizat şi postat de SÎRBU ELENA+alias Liana Elianas profesoară
de matematică,pensionară din CONSTANŢA-ROMÂNIA
TOATE FOTOGRAFIILE DE PE BLOG SUNT REALIZATE DE MINE SI SUNT PROTEJATE DE DREPTUL DE PROPRIETATE INCONTESTABIL.
Copyright - All Rights Reserved.
Copyright - Toate drepturile rezervate
