PERMISIA (partea a V-a)
R Ă P I R E A Îmbujorat la faţă,din cauza gerului şi a emoţiilor puternice care îl năpădiseră,blocându-l în încercarea de a lega o conversaţie inteligibilă cu Ştefana,a cărei isteţime şi promptitudine erau recunoscute de toata lumea,Stan sări precipitat din sanie ca să fie mai aproape,şi să-i simtă parfumul părului castaniu ,care se revărsa bogat, învăluindu-i obraji rumeni din cauza gerului..Mai aveau câţiva paşi până la poarta casei,unde tatăl Ştefanei aştepta nerăbdător, întoarcerea lor de la plimbare .
Era foarte mândru de isteţimea,conduita şi frumuseţea ei,gân-
dind că va reuşi să o mărite cu un băiat bun,cu aceleaşi calităţi
şi,care să provină dintr-o familie de oameni gospodari.
.......In acel moment ,în faţa lui avu loc o scenă incredibilă,care-i
paraliză voinţa,nevenindu-i să creadă ceeace vedea cu proprii ochi.Ştefan,oprise ,strunind cu greu cei patru armăsari,iar din
sanie au sărit într-o clipă Crăciun şi Ionel,care,ajutaţi de Stan, au luat-o pe Ştefana pe sus,şi au urcat-o alături de Constantin, care-i bară coborârea pe cealaltă parte.Fără să pregete, Ştefan,
dădu bice cailor care zvâcniră"ca din arc",patru săgeţi albe,cu
coamele lungi fluturând în vânt,într-un vârtej de zăpadă spulberată astfel încât,în câteva clipe,sania nu se mai zări.
Ştefana,rămase calmă,privind drumul ce se întindea alb,nesfârşit
printre casele din ce în ce mai rare,semn că se apropiau de ieşirea din sat.Apoi ,incepu să le vorbească cu voce melodioasă,
spunându-le că este total necugetat ceeace au făcut,arătându-le mâinile sale fine,pline de vânătăi .
În acest timp,sania se apropia de un grup de oameni ce stăteau la taclale lângă portiţa unei case.Constantin şi Stan,între care era
aşezată Ştefana,slăbiră strânsoarea ca de menghină care-i învineţise-ră mâinile.Fără să stea mult pe gânduri,îl îmbrânci pe
Stan şi sări din sanie,rostogolindu-se prin zăpadă.Se ridică iute şi
începu să alerge către grupul de oameni,care recunoscînd-o pe Fănica(aşa era alintată de toţi consătenii),asistară uluiţi la scena ce se derula cu repeziciune prin faţa lor.Alergară spre sanie ca să o ajute pe Fănica,dar între timp,Stan,Constantin şi Crăciun ,care fugeau după fată,o prinseră şi luând-o iar pe sus,o aşezară între ei,acoperind-o cu şubele şi pledurile,atât de strâns,încât nu reu-
şea să facă nici o mişcare.Caii,agitaţi,porniră iar "ca din puşcă",
trântind şi târând după sanie,câţiva săteni care reuşiseră să se prindă cu mâinile,încercând să oprească totul în loc..........
Intre timp,Petrică,fratele mai mare al Ştefanei,împreună cu doi veri de-ai lor,încălecaseră pe cai şi porniseră în galop.....
..................................continuare in postarea urmatoare
Realizat si postat de SÎRBU ELENA,profesoara de matematica,pensionara din CONSTANTA,ROMÂNIA
Au înflorit crocuşii şi brânduşele
la Lumina....
Era foarte mândru de isteţimea,conduita şi frumuseţea ei,gân-
dind că va reuşi să o mărite cu un băiat bun,cu aceleaşi calităţi
şi,care să provină dintr-o familie de oameni gospodari.
.......In acel moment ,în faţa lui avu loc o scenă incredibilă,care-i
paraliză voinţa,nevenindu-i să creadă ceeace vedea cu proprii ochi.Ştefan,oprise ,strunind cu greu cei patru armăsari,iar din
sanie au sărit într-o clipă Crăciun şi Ionel,care,ajutaţi de Stan, au luat-o pe Ştefana pe sus,şi au urcat-o alături de Constantin, care-i bară coborârea pe cealaltă parte.Fără să pregete, Ştefan,
dădu bice cailor care zvâcniră"ca din arc",patru săgeţi albe,cu
coamele lungi fluturând în vânt,într-un vârtej de zăpadă spulberată astfel încât,în câteva clipe,sania nu se mai zări.
Ştefana,rămase calmă,privind drumul ce se întindea alb,nesfârşit
printre casele din ce în ce mai rare,semn că se apropiau de ieşirea din sat.Apoi ,incepu să le vorbească cu voce melodioasă,
spunându-le că este total necugetat ceeace au făcut,arătându-le mâinile sale fine,pline de vânătăi .
În acest timp,sania se apropia de un grup de oameni ce stăteau la taclale lângă portiţa unei case.Constantin şi Stan,între care era
aşezată Ştefana,slăbiră strânsoarea ca de menghină care-i învineţise-ră mâinile.Fără să stea mult pe gânduri,îl îmbrânci pe
Stan şi sări din sanie,rostogolindu-se prin zăpadă.Se ridică iute şi
începu să alerge către grupul de oameni,care recunoscînd-o pe Fănica(aşa era alintată de toţi consătenii),asistară uluiţi la scena ce se derula cu repeziciune prin faţa lor.Alergară spre sanie ca să o ajute pe Fănica,dar între timp,Stan,Constantin şi Crăciun ,care fugeau după fată,o prinseră şi luând-o iar pe sus,o aşezară între ei,acoperind-o cu şubele şi pledurile,atât de strâns,încât nu reu-
şea să facă nici o mişcare.Caii,agitaţi,porniră iar "ca din puşcă",
trântind şi târând după sanie,câţiva săteni care reuşiseră să se prindă cu mâinile,încercând să oprească totul în loc..........
Intre timp,Petrică,fratele mai mare al Ştefanei,împreună cu doi veri de-ai lor,încălecaseră pe cai şi porniseră în galop.....
..................................continuare in postarea urmatoare
Realizat si postat de SÎRBU ELENA,profesoara de matematica,pensionara din CONSTANTA,ROMÂNIA
Au înflorit crocuşii şi brânduşele
la Lumina....
Realizat şi postat de SÎRBU ELENA(alias LIANA ELIANAS)
profesoară de matematică pensionară
din oraşul Constanţa,Roumania
din oraşul Constanţa,Roumania
Copyright - Toate drepturile rezervate
Copyright - All Rights Reserved.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu